Acatistul Sfintei Mironosiţe Ioana
Acatistul Sfintei Mironosiţe Ioana
- 27 iunie –
După obişnuitul început se zic:
Condacul 1:
Celei ce, împreună cu Sfintele femei Mironosiţe, în slujire sfântă lui Hristos a urmat, Sfintei Mironosiţe Ioana, care, dis de dimineaţă, cu miruri la mormânt a venit şi între cei dintâi, vestea Învierii lui Hristos de la Înger a auzit, care şi sfântul şi cinstitul cap al Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan a aflat şi în Eleon l-a aşezat, cu evlavie şi cu bucurie să-i aducem cântare de laudă aşa: Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Icosul 1:
„Fost-a om trimis de Dumnezeu, şi numele lui era Ioan”, care neîncetat spunea: „Gătiţi Calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui!” „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul.” „Acesta a venit spre mântuire, ca să mărturisească despre Lumină”, ca toţi să creadă prin el. Şi lumea auzea acestea şi unii credeau, iar alţii nu credeau. Iar tu, Sfântă Ioana, după cum faptele tale au dovedit, de cuvintele proorocului nu te-ai îndoit. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că pe Ioan proorocul cu râvnă l-ai ascultat;
Bucură-te, că prooroceştilor cuvinte crezare ai dat;
Bucură-te, că frumuseţea cea nevăzută ai căutat;
Bucură-te, că înţelepciune de sus ai luat;
Bucură-te, că dragoste dumnezeiască ai arătat;
Bucură-te, că smerenia ta, mai presus de lume te-a înălţat;
Bucură-te, că în râvnă sfântă te-ai înveşmântat;
Bucură-te, că martoră la Pătimirea Domnului te-ai aflat;
Bucură-te, că între Mironosiţe te-ai numărat;
Bucură-te, că Învierea Domnului, între primii ai aflat;
Bucură-te, că şi capul Botezătorului Ioan ai salvat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 2-lea:
Sfântul Ioan Proorocul boteza în pustie, la râul Iordanului, „propovăduind botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor”, deschizând calea lui Hristos, despre Care grăia: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care mai înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor...” Pentru aceasta, Celui Care pe toate mai înainte le rânduieşte, cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
„A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost mai înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-L ştiam, dar, ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.” Pentru părtăşia ta la aceste vremi şi deschiderea inimii tale către cuvintele lui, Sfântă Ioana, grăim ţie:
Bucură-te, că binecuvântare prin botezul pocăinţei ai luat;
Bucură-te, că prin pocăinţă, pe calea slujirii sfinte te-ai aflat;
Bucură-te, că între cei ce au crezut, râvnitoare te-ai arătat;
Bucură-te, că pe calea aleasă, cu pace sufletească ai urmat;
Bucură-te, că în suflet, cele de folos ţi-ai adunat;
Bucură-te, că de lume tot mai mult te-ai depărtat;
Bucură-te, că mângâiere sufletului ai luat;
Bucură-te, că viaţa pustnicească a proorocului ai căutat;
Bucură-te, că asprimea vieţuirii proorocului nu te-a spăimântat;
Bucură-te, că nădejdea în botezul de la Iordan în suflet ai păstrat;
Bucură-te, că sufletul tău împărăţia Cerurilor cu bucurie a aşteptat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 3-lea
Iar Sfântul Ioan L-a cunoscut pe El, căci a venit Iisus să fie botezat, Căruia I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi tu vii la mine? Şi răspunzând Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.” „Şi botezându-L, el a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.” „Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” „Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Pentru această mare binecuvântare, lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Mulţi s-au tulburat, neînţelegând cine era Ioan; dacă era prooroc sau Mesia cel proorocit şi aşteptat. Iar Hristos, Care toate le ştia, acestea a lămurit zicând despre Ioan că este: „şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată trimit înaintea feţei Tale pe Îngerul Meu, care va găti calea Ta, înaintea Ta. Zic vouă: între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan.” Pentru aceasta, către tine, Sfântă Ioana, care te-ai îmbogăţit crezând cuvintelor acestea, grăim:
Bucură-te, că între femeile înţelepte te-ai numărat;
Bucură-te, că de cele ale sufletului multă grijă ai arătat;
Bucură-te, că în taină la acestea ai cugetat;
Bucură-te, căci cuvintele lui Ioan întru tine au lucrat;
Bucură-te, că lui Ioan proorocul crezare ai dat;
Bucură-te, că în cele învăţate de el, râvnitoare te-ai arătat;
Bucură-te, că pe Mesia, cu credinţă L-ai aşteptat;
Bucură-te, că te-ai alăturat celor care în taină L-a căutat;
Bucură-te, că taina aşteptării nădejde sfântă ţi-a insuflat;
Bucură-te, că nădejdea întru bucurie s-a preschimbat;
Bucură-te, că sufletul ţi s-a umplut de bucurie că pe Mesia L-ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 4-lea:
Popor mult venea la Iordan şi se boteza. Şi Ioan, către Hristos Domnul îi îndemna: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor, cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.” Pentru această minunată rânduială cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Pe Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, unii îl cinsteau şi alţii îl urau, căci păcatele oamenilor le vădea şi mustrarea lui cea dreaptă pe nimeni nu ierta. Iar aceasta şi pe Irod împăratul îl nemulţumea, că în mustrarea sa nu-1 ocolea, fiindcă în păcat cu femeia fratelui său trăia. Şi Irod n-a mai răbdat, pe Ioan 1-a întemniţat şi la cererea Irodiadei capul i-a tăiat şi pe tipsie în dar i 1-a dat. Însă Irodiada de teamă n-a scăpat, la gândul că l-ar putea vedea înviat. Şi, în taină, capul proorocului, noaptea, într-o grădiniţă la palat, 1-a îngropat. Dar locul cel de taină, n-a rămas taină la palat, căci cei care prin învăţătura lui Ioan s-au primenit, moartea sa martirică au cinstit, precum şi tu, Sfântă Ioana, ai făcut. Pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, că în smerenie ai slujit la palat;
Bucură-te, că această slujire nu te-a schimbat;
Bucură-te, că multe din cele întâmplate la palat tu ai aflat;
Bucură-te, că sfârşitul Proorocului Ioan te-a întristat;
Bucură-te, că gândul de la acesta nu ţi-ai luat;
Bucură-te, că hotărârea lui Irod te-a tulburat;
Bucură-te, că tu, de cele întâmplate te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că locul îngropării cinstitului său cap ai aflat;
Bucură-te, că mai tare l-ai cinstit ştiind că a murit nevinovat;
Bucură-te, că moartea acestuia, moarte martirică ai considerat;
Bucură-te, că tristeţea, cu gânduri de taină ţi-ai mângâiat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 5-lea:
Femeia lui Huza, iconomul lui Irod la palat, fiind tu, Sfântă Mironosiţă Ioana, locul cel tăinuit când ai aflat, de bucurie sfântă te-ai umplut, mulţumind lui Dumnezeu că pe tine te-a luminat şi aflarea capului Botezătorului Ioan ţie ţi-a încredinţat. Şi cu bărbăţie, cinstitul cap al proorocului din robia păgânilor de la palat ai scos. Pentru această minunată şi sfântă încredinţare dată ţie, cu smerenie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Ocrotită de sus, te-ai dus noaptea în grădina palatului, cinstitul cap al Botezătorului Ioan ai dezgropat, într-un ulcior de lut l-ai aşezat şi, în taină, până la Eleon l-ai purtat, unde, cu evlavie l-ai îngropat. Şi acolo,în grija Domnului l-ai lăsat, până ce, prin rânduială sfântă, un om vrednic l-a aflat. Pentru această vitejească faptă, cinstitorii proorocului te-au lăudat, iar noi cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, că slujire sfântă de sus ţi s-a dat;
Bucură-te, că Ioan Proorocul aceasta a încuviinţat;
Bucură-te, că la aceasta Domnul a vegheat;
Bucură-te, că drumul spre Eleon ţi-a fost luminat;
Bucură-te, că locul de îngropare ţi s-a arătat;
Bucură-te, că toate, de sus ţi s-au insuflat;
Bucură-te, că nevăzut Sfântul Ioan te-a apărat;
Bucură-te, că evlavia ta, roadă bună a dat;
Bucură-te, căci cu mare cinste te-ai încununat;
Bucură-te, că Sfântul Ioan ca un ales ocrotitor s-a arătat;
Bucură-te, că sfinţitoare cale în viaţă tu ai urmat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 6-lea
Hristos Domnul, Mântuitorul lumii S-a arătat şi fapte dumnezeieşti a lucrat. „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat.” Şi, ca Dumnezeu adevărat, bolnavi a vindecat, duhurile necurate a alungat, pe cei morţi a înviat, păcatele oamenilor a iertat, cele de folos ne-a învăţat şi calea mântuitoare lumii a arătat. Pentru această binecuvântată coborâre a Sa în lume, lui Hristos Domnul, Cel împreună cu Tatăl şi cu Duhul închinat, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Mulţime mare de oameni la mila Lui căuta, în sinagogi, în cetăţi ori în pustie, oriunde-L afla. Şi cu Cuvântul Lui lumea se hrănea, milă întru necazuri dobândea şi cu pace nemaiîntâlnită se înveşmânta, fiindcă Dumnezeu neputinţele lor cunoştea, nevoile trupeşti şi sufleteşti le împlinea, după care, în pace îi slobozea. Şi de toate acestea, precum de înmulţirea pâinilor şi a peştilor, lumea se minuna. Căci „poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.” Între aceia care, cele nemaivăzute au văzut şi bucuria tămăduirii au simţit şi tu, Sfântă Ioana, te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, că între cei cu dorinţă de cele cereşti te-ai aflat;
Bucură-te, că smerenia ta te-a ridicat din păcat;
Bucură-te, că Celui ce dădea tămăduiri cu evlavie ai urmat;
Bucură-te, că de cele nemaivăzute te-ai bucurat;
Bucură-te, că la pildele auzite ai tresăltat;
Bucură-te, că învăţăturile dumnezeieşti te-au schimbat;
Bucură-te, că lumea şi slava de la palat nu te-au mai interesat;
Bucură-te, că a-I sluji lui Hristos te-ai înflăcărat;
Bucură-te, că la aceasta nimeni nu te-a împiedicat;
Bucură-te, că nici datoriile slujirii tale nu le-ai neglijat;
Bucură-te, că şi din avuţia ta, cu dărnicie sfântă ai dat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 7-lea:
Mulţime de femei Hristos a vindecat, căci nimeni de la Dânsul n-a plecat nemângâiat. „Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.” Pe leproşi, pe orbi şi pe slăbănogi a tămăduit, pe demonizaţi şi pe femeile bolnave le-a eliberat, pe Lazăr din morţi a înviat şi mulţi asemenea lor a vindecat. Între aceştia şi tu, Sfântă Ioana, bucuria tămăduirii ai gustat şi glasul Cel sfânt ai ascultat: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie! Împărăţia cerurilor se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. Şi „toate acestea Le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde şi fără pildă nu grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: ”Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii.” Şi cuvintele Domnului întru tine au lucrat, căci, între femeile tămăduite, cu ucenicii întru slujire I-ai urmat şi împreună cu ei I-ai cântat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Din Izvorul Cel Veşnic, toţi cei care au crezut lui Hristos s-au adăpat. Şi în slujirea lor sfântă, de aceasta şi femeile s-au bucurat, căci lucrarea Domnului peste tot sufletul iubitor de Dumnezeu s-a revărsat, precum El a arătat: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Intre aceştia aflându-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, sufletul tău, întru cele sfinte s-a înflăcărat. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că printre fericiţi te-ai numărat;
Bucură-te, că glasul Domnului ai ascultat;
Bucură-te, că împreună cu ucenicii, Domnului I-ai urmat;
Bucură-te, că cele de trebuinţă ai învăţat;
Bucură-te, că întru credinţă viaţa ţi-ai aşezat;
Bucură-te, că la tămăduiri parte ai luat;
Bucură-te, că a fi între cei tămăduiţi te-ai bucurat;
Bucură-te, că în calea lui Hristos ai umblat;
Bucură-te, că Lumina Veşnică te-a luminat;
Bucură-te, că pace sufletului ţi-ai aflat;
Bucură-te, că binecuvântare veşnică ai luat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 8-lea:
„Adunându-se mulţime de mii şi mii de oameni încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească” şi cuvântul Său pe toţi i-a primenit. „Şi a zis către ucenicii Săi: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru ce veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Căutaţi mai întâi împărăţia Lui [Dumnezeu] şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Pentru nemărginita dragoste cu care Iisus Domnul ne-a tălmăcit acestea, cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Hristos Domnul, adevărurile cele de nepătruns le spunea şi le tălmăcea: Iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu, Eu lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte, ca nimeni să nu rămână fără să fi auzit chemarea. Pentru aceasta, ţie, Fericită Ioana, care te-ai învrednicit a auzi acestea şi a-I urmat lui Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că a-L vedea pe Iisus Domnul ţi s-a îngăduit;
Bucură-te, că întru tine, Cuvântul, lumină a răsărit;
Bucură-te, că de la urmarea chemării Lui nimic nu te-a oprit;
Bucură-te, că de cele văzute nu te-ai îndoit;
Bucură-te, că a fi între cele apropiate Preacuratei Fecioare te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nimic din cele ale lumii nu ţi-au mai trebuit;
Bucură-te, că a sluji întru totul lui Hristos te-ai silit;
Bucură-te, că în slujire sfântă greutăţile ai biruit;
Bucură-te, că chip de pocăinţă te-ai dovedit;
Bucură-te, că a fi martoră minunilor Domnului ţi-a fost rânduit;
Bucură-te, că slujirea ta, întru neputinţe te-a întărit;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 9-lea:
Sub povăţuirea aleasă a Născătoarei de Dumnezeu, cu Maria-Magdalena, Salomeea şi Suzana, cu Maria lui Cleopa, Marta şi Maria, surorile lui Lazăr şi cu alte femei, din avutul vostru aţi jertfit, Sfântă Ioana, împreună slujirii Domnului. Astfel, cu bucurie v-aţi învrednicit, să-L auziţi „zicând: Binecuvântat este împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de Sus!”, „ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, şi pe mânz, fiul celei de sub jug.” Şi împlinirea proorociei împreună cu alte femei, Fericită Ioana, tu ai trăit, căci, mulţi „au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel!”, împlinindu-se proorocia care zice: „ Nu te teme, fiica Sionului! Iată, împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei.” Pentru aceasta, împreună cu voi, Sfintelor femei, următoare ale lui Hristos, cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Hristos Domnul, viclenia o vădea, către cei făţarnici adevărul arăta şi cuvinte aspre le spunea, ca un Dumnezeu Care pe toate le ştia: Vai vouă cărturari şi farisei făţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd şi oamenii care umblă peste ele nu le ştiu. Şi aceştia căutau să-L piardă şi L-au găsit pe Iuda vânzătorul, înşelat de cel viclean, care L-a vândut pe Domnul. Şi cu judecată strâmbă L-au judecat şi morţii pe cruce L-au dat. Iar voi, femeile ce cu credinţă I-aţi urmat, acestea cu durere le-aţi primit şi nu L-aţi părăsit. Pentru vrednicia slujirii tale până la sfârşit, Sfântă Ioana, cântăm ţie:
Bucură-te, că a lumii agoniseală nu te-a ispitit;
Bucură-te, că de suflet mai degrabă te-ai îngrijit;
Bucură-te, că lui Hristos, cu dragoste ai slujit;
Bucură-te, că învăţăturile Lui, cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, că în fapte mântuitoare pe acestea le-ai săvârşit;
Bucură-te, că la înălţimea trăirii a ajunge ai dorit;
Bucură-te, că smerenia, scară către ceruri ai dobândit;
Bucură-te, că viaţa, în chip duhovnicesc ţi-ai rânduit;
Bucură-te, că a trăi în pace ţi s-a dat, până la sfârşit;
Bucură-te, că jertfa ta, în sfinţenie s-a plinit;
Bucură-te, că chip de vieţuire sfântă Bisericii te-ai dăruit;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 10-lea:
Domnul Cel fără de păcat, ca un păcătos a fost judecat. Cel milostiv şi blând, ca un tâlhar a fost legat, biciuit, scuipat şi batjocorit. Tămăduitorului tuturor, rănile nimeni nu I-a legat. Învăţătorul tuturor, ca un neştiutor, batjocura şi chinurile a răbdat şi osândă pe cruce a primit. „Şi L-au îmbrăcat în purpură şi împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi căzând în genunchi, I se închinau. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.” Şi era Vinerea Paştilor, „şi ducându-Şi Crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota, unde L-au răstignit şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Pilat a scris şi titlu şi 1-a pus deasupra crucii. Şi era scris Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor!”. Şi „Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-1 iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!”, lăsându-i-o în grijă. Şi „după ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui” şi le-au împărţit şi pentru cămaşa Sa au tras sorţi „ca să se împlinească Scriptura, care zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.” Încă şi oţet în loc de apă I s-a dat. Şi „după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.” Apoi, înfăşurat „în giulgiu cu miresme”, într-un mormânt nou a fost aşezat. Iar noi, Celui Care, fărădelegile noastre a purtat şi ca un miel spre junghiere s-a adus, ca să ne răscumpere din păcat, cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Atunci, Preacurata Sa Maică, proorocia lui Simeon şi-a amintit: „Iată acesta e pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” Şi „erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I. Între care erau Maria-Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu” „şi Salomeea”. „Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.” „Şi urmându-I, femeile care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui. Şi întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.” Pentru bărbăţia cu care, sufleteşte durerea Răstignirii ai răbdat împreună „cu multe altele care suiseră cu El la Ierusalim”, Sfântă Ioana, cântăm ţie aşa:
Bucură-te, că pe Domnul până la sfârşit L-ai urmat;
Bucură-te, că întunericul întru lumină ţi s-a schimbat;
Bucură-te, că de la Răstignirea Sa de teamă nu ai plecat;
Bucură-te, că în inimă durerea nedreptăţii ai păstrat;
Bucură-te, că, să trăieşti momente unice ţi s-a dat;
Bucură-te, că între aleşii Domnului te-ai aflat;
Bucură-te, că între râvnitoare te-ai numărat;
Bucură-te, că putere de sus ai căpătat;
Bucură-te, că Domnul, pe toţi v-a binecuvântat;
Bucură-te, că din toate acestea ai avut de învăţat;
Bucură-te, că vrednică de a fi părtaşă la aceasta te-ai arătat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 11-lea:
Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria-Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea aţi cumpărat miresme, ca să ungeţi trupul Domnului. Şi aţi găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu aţi găsit trupul Domnului Iisus. Şi intrând în mormânt, aţi văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi v-aţi spăimântat. Iar v-a zis: Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!” Şi întorcându-vă de la mormânt au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.”Şi ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele.” Şi s-a vestit lumii: Hristos a înviat! Întru această bucurie, rostim şi noi astăzi: Hristos a înviat! Şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Iar Domnul cel Înviat a răsplătit curajul lor, căci, pe „când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând. Bucuraţi-vă! Iar ele apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi! Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.” Şi le-au vestit ucenicilor şi ei n-au crezut. „După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei care mergeau la o ţarină. Şi aceia mergând au spus celorlalţi, dar nici pe aceia nu i-au crezut.” „La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.” Căci, mironosiţelor la mormânt le grăise Îngerul: „Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea.” „Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.” Pentru binecuvântarea de a te fi aflat între acestea, Sfântă Ioana, cu evlavie, grăim ţie:
Bucură-te, că fericită slujire ai ştiut să plineşti;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să scapi de cursele diavoleşti;
Bucură-te, că între cei tămăduiţi de Hristos ai înţeles numai Lui să-I slujeşti;
Bucură-te, că pe veci între aleşii lui Hristos tu eşti;
Bucură-te, că pe cărarea cea strâmtă ai reuşit să păşeşti;
Bucură-te, că icoană sfântă de vieţuire aleasă nouă ne eşti;
Bucură-te, că ne-ai dovedit că prin râvnă sfinţenia poţi să dobândeşti;
Bucură-te, că avutul tău ai ştiut cu înţelepciune să-1 foloseşti;
Bucură-te, că, să alegem calea lui Dumnezeu ne povăţuieşti;
Bucură-te, că din ceruri strădaniile noastre cu drag le priveşti;
Bucură-te, că rugătoare către Dumnezeu pentru noi eşti;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 12-lea:
„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. Şi Iisus iarăşi le-a zis: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” Pentru acest binecuvântat har şi dar lăsat nouă, Dumnezeului nostru Cel în Treime închinat să-I strigăm : Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Mântuitorul Hristos cel Înviat „le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi.” „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi-al Fiului şi al Sfântului Duh învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin!” „Şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta S-a despărţit de ei şi s-a înălţat la cer ” „şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau. Amin.” De care minunată rânduială, toţi cei care au slujit lui Hristos, între care şi tu, Sfântă Mironosiţă Ioana, s-au bucurat. Pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, că în trăire apostolească pe Hristos ai urmat;
Bucură-te, că şi la pătimirea Domnului bărbăteşte ai răbdat;
Bucură-te, că şi la punerea în Mormânt de faţă ai stat;
Bucură-te, că între purtătoarele de miruri la Mormânt ai plecat;
Bucură-te, că pentru curăţia slujirii răsplată ai aflat;
Bucură-te, că în slujire, cu dărnicie, din avutul tău ai dat;
Bucură-te, că dorind după veşnicia cea luminoasă te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru Domnul întru nimic n-ai pregetat;
Bucură-te, că durerea pentru Mântuitorul, întru bucurie s-a schimbat;
Bucură-te, că Vestea Cea Bună între cei dintâi ai aflat;
Bucură-te, că de la Îngeri, vestea de biruinţă ai luat;
Bucură-te, Sfântă Mironosiţă Ioana, chip smerit al râvnei celei dumnezeieşti!
Condacul al 13-lea:
O, Sfântă Mironosiţă Ioana, care între cei tămăduiţi de Hristos Domnul te-ai numărat, şi cu vrednicie, până la sfârşit I-ai urmat. Care la Răstignirea Sa adânc ai lăcrimat, cu purtătoarele de miruri te-ai aflat şi vestea Învierii Domnului între cei dintâi ai aflat. Încă şi cinstitul cap al Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan aflând, tu l-ai salvat. Primeşte, te rugăm, smerita noastră cântare de laudă şi mijloceşte pentru robii tăi: viaţa să ne îndreptăm, mântuirea să o câştigăm, ca împreună cu tine, în veşnicie, Dumnezeului nostru să-I cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi Icosul 1: Fost-a om trimis de Dumnezeu… După care
Rugăciunea:
Domnului să ne rugăm:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai creat pe om după chipul şi asemănarea Ta şi pentru izbăvirea lui din robia morţii ai dat pe Unul Născut Fiul Tău; Care, din Cerul Tău cel sfânt vezi alunecarea pierzătoare a lumii şi a fiecăruia dintre noi, nu ne lăsa să pierim. Iartă-ne toate câte, ca nişte netrebnici, greşim Ţie; deschide-ne mintea să primim şi să urmăm Cuvântul Dumnezeieştilor Tale Scripturi şi ne ajută în neputinţele noastre, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ale Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale Sfinţilor Tăi Apostoli, ale Sfintelor Mironosiţe şi ale Tuturor Sfinţilor Tăi.
Primeşte, Doamne, rugăciunile Sfintei Mironosiţe Ioana, care, cu alte binecuvântate femei: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, Salomeea, Suzana, Maria, mama fiilor lui Zevedeu şi altele, au slujit Ţie. Căci pe aceasta o chemăm acum în rugăciune şi cu smerenie îi strigăm: Sfântă Mironosiţă Ioana, care, a-L întâlni şi a-I urma lui Hristos Domnul te-ai învrednicit; care, între cei dintâi bucuria Învierii Domnului ai trăit; căreia, aflarea şi purtarea de grijă a cinstitului cap al Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan ţi s-a rânduit; mijloceşte pentru noi toate cele de trebuinţă mântuirii noastre, ca să ne învrednicim şi noi să auzim pe Dreptul Judecător zicând: Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă. Amin!
şi Condacul 1: Celei ce, împreună cu Sfintele femei Mironosiţe… Apoi otpustul.
Înapoi la lista de acatiste