Acatistul Sfântului Cuvios Antonie cel Nou de la Veria
(prăznuit la 17 ianuarie)
După obişnuitul început:
Tropar: Primilor părinţi ai pustiei asemănându-te întru nevoinţă, Noule Antonie roada Veriei, roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.
Condac 1
Asemănatu-te-ai primilor părinţi ai pustiei, Cuvioase Antonie cel Nou cu darul lui Dumnezeu, şi arzând de dragoste pentru viaţa ascetică, te-ai făcut pildă fraţilor monahi, pentru care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Icos 1
Evlavioasa ta familie lăsând, plăcerile cele deşarte ale vieţii şi mângâierile acestei lumi părăsind, şi cu bucurie chemării sfinte răspunzând, pe drumul hărăzit ţie ai pornit, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, suflet frumos de Dumnezeu hărăzit;
Bucură-te, că pentru El ale lumii ai părăsit;
Bucură-te, că drumul de sus ţi-a fost rânduit;
Bucură-te, că chemarea cea sfântă ai auzit;
Bucură-te, că pe drumul rânduit cu râvnă ai pornit;
Bucură-te, căci Cuvântul lui Dumnezeu în tine a înflorit;
Bucură-te, că nimic altceva nu ţi-ai mai dorit;
Bucură-te, că părinţilor dinainte le-ai urmat;
Bucură-te, că de harul lui Dumnezeu ai fost luminat;
Bucură-te, că a-I sluji lui Hristos erai însetat;
Bucură-te, că pentru Dumnezeu toate le-ai lăsat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 2
Cu neprihănită vieţuire fiind dăruit, îndemnului celor sfinte cu dragoste şi râvnă sfântă urmând, în Mănăstirea Înaintemergătorului Ioan de lângă oraşul tău te-ai oprit, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Ne minunăm cum după zece veacuri, cuvântul Apostolului Pavel rostit în Veria- oraşul naşterii tale, întru tine a rodit. Şi mulţumind lui Dumnezeu- Celui „ce pune legile Sale în inimile oamenilor şi le scrie în cugetele lor”, pe tine Sfinte Cuvioase Antonie de la Veria, aşa te cinstim:
Bucură-te, că-n mănăstirea Botezătorului Ioan ai intrat;
Bucură-te, că-n chinovia sa, la slujirea cea sfântă ai fost chemat;
Bucură-te, că mijlocirii lui către Dumnezeu te-ai încredinţat;
Bucură-te, că din Epistolele Apostolului Pavel, multe-ai învăţat;
Bucură-te, cu Apostolul, că-n tine, cuvântul său, peste veacuri a lucrat;
Bucură-te, că viaţa sfinţilor cu sârguinţă ai cercetat;
Bucură-te, că mijlocirea le-ai cerut şi ei te-au ajutat;
Bucură-te, că nevoinţelor monahale te-ai predat;
Bucură-te, că-n toate cu râvnă sfântă te-ai avântat;
Bucură-te, că-n ispite, ochii la cer ţi-ai ridicat;
Bucură-te, că la Maica Domnului totdeauna cu nădejde ai picat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 3
Ne luminăm cu duhul aflându-te ca pe un nestemat al Veriei, zămislit din ce-a adunat mai sfânt comunitatea acestui străvechi aşezământ, care, în tine- cel dintre ei ales, la desăvârşire a ajuns, pentru care Dăruitorului tuturor bunătăţilor, cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!
Icos 3
Căci tu, râvnitorule, un singur gând ai avut: să-i slujeşti lui Hristos! Şi încredinţându-te ajutorului şi ocrotirii Botezătorului Ioan, tăindu-ţi voia, şi ascultării desăvârşite urmând, Lui întru totul te-ai afierosit, numele de călugărie Antonie primind, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, că prin călugărie, un nou ocrotitor ţi-ai aflat;
Bucură-te, că pilda vieţii lui mult te-a ajutat;
Bucură-te, că să-i urmezi întru nevoinţă, hotărâre ai luat;
Bucură-te, că prin smerenie, cele bune ai câştigat;
Bucură-te, că prin postire, multe nevoi ai lepădat;
Bucură-te, că prin privegheri, duhovniceşte ai urcat;
Bucură-te, căci răbdarea în ispite te-a călit;
Bucură-te, că-n nevoinţe rugăciunea te-a întărit;
Bucură-te, că de lacrimi curăţitoare te-ai învrednicit;
Bucură-te, că obştei monahale cu bucurie ai slujit;
Bucură-te, că sufletul, cu Cuvântul lui Dumnezeu l-ai hrănit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 4
Locuitorii de odinioară ai Veriei şi ai Verginei vecine, s-au mândrit cu cetatea lor, de care înşişi regii Filip al II-lea şi Alexandru Macedon numele şi-au legat. Dar cei de astăzi, mai mult decât aceia, cu bucurie sfântă mulţumesc lui Dumnezeu, că te au pe tine Sfinte Cuvioase Antonie în mijlocul lor, ocrotitor şi mult folositor, pentru care şi noi, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Înţelepciunea ta cea după Dumnezeu, a umbrit înţelepciunea lumii acesteea, adusă de Aristotel şi alţi învăţaţi ai lumii în oraşul tău, căci tu, Sfinte Antonie, ai reuşit mai mult, ai făcut să strălucească aici de-a pururi, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, că te-ai născut într-un oraş străvechi;
Bucură-te, că istoria locului, a lăsat aici urme adânci;
Bucură-te, că de ea se leagă şi numele a doi mari regi;
Bucură-te, că şi învăţaţi de seamă aici au venit;
Bucură-te, că pentru toate acestea, Veria era un oraş vestit;
Bucură-te, că aici şi tu, Sfinte Antonie, pe lume ai venit;
Bucură-te, că minunata istorie a locurilor, nu te-a împlinit;
Bucură-te, că într-o bună zi, ce căutai ai găsit;
Bucură-te, că plecând în Pieria, lui Dumnezeu te-ai afierosit;
Bucură-te, că Proorocul Ioan în chinovia sa te-a primit;
Bucură-te, că aici, cu Cuvântul lui Dumnezeu te-ai împlinit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 5
Rânduri- rânduri de nevoitori, Măritul Înaintemergător şi Botezător Ioan a ales pentru chinovia sa, părinţi virtuoşi ai ortodoxiei, stâlpi ai Bisericii lui Hristos, între care: Sfântul Atanasie de la Meteore, Sfântul Dionisie din Olimp, Sfântul Nicanor de Zavorda, Sfântul Teofan din Nausa şi Sfântul Grigorie Palama. Tot aici, sub aripa de înger a Proorocului Ioan, te-ai învrednicit Sfinte Antonie, a-I aduce Domnului prinosul sufletului tău, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icos 5
Râvna celor douăzeci de ani de ascultare şi slujire, vrednice de urmat, ţi-au deschis calea către pustie, cărei chemări răspunzând, nevoinţelor tainice te-ai dedat, ca unul care dintru început, să urmezi „calea Celui ce străbate pustia” erai chemat, pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, că următor părinţilor pustiei te-ai arătat;
Bucură-te, că după învăţăturile marilor părinţi ai ortodoxiei ai însetat;
Bucură-te, că rând pe rând nevoile de tot felul le-ai lepădat;
Bucură-te, că lupte neînchipuite ai avut de dat;
Bucură-te, că într-acestea cu arma răbdării ai luptat;
Bucură-te, că rugăciunea niciodată nu ai încetat;
Bucură-te, că închipuirilor diavoleşti nu te-ai lăsat;
Bucură-te, că vicleniei duhurilor nu ai cedat;
Bucură-te, că în lupte la Maica Domnului ai strigat;
Bucură-te, că Dânsa sub Sfântul Acoperământ te-a luat;
Bucură-te, că de fiecare dată, cu mulţumire la Preasfânta ai picat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 6
Celor doi mari rugători ai pustiei: Proorocul Ioan şi Marele Cuvios Antonie, sub ocrotirea cărora Domnul te-a încredinţat, cu smerenie întru nevoinţe le-ai urmat, pentru care n-ai încetat a-I mulţumi şi cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
„Zile şi nopţi şi timpuri şi ani”- cincizeci şi patru la număr, cu răbdare fără de capăt şi iubire necuprinsă pentru ”Cel vechi de zile” s-au scurs, când cu nădejde, la Împărăţia cea fără de ani râvnind, sufletul şi viaţa, în palma Lui ţi-ai pus, pentru care nu vom înceta a cânta:
Bucură-te, că nevoinţa Proorocului Ioan ţi-a fost model;
Bucură-te, al Sfântului Antonie cel Mare următor;
Bucură-te, care ai nimicit robia patimilor;
Bucură-te, cel adăpat cu apa lacrimilor;
Bucură-te, că te-ai întărit prin răbdarea nevoinţelor;
Bucură-te, cetăţean al pustiei şi-al lui Hristos slujitor;
Bucură-te, că pustiei, te-ai arătat ca un astru luminător;
Bucură-te, soldat neînfricat cu duhurile luptător;
Bucură-te, că l-ai biruit pe vicleanul înşelător;
Bucură-te, că erai din ceata măreaţă a cuvioşilor;
Bucură-te, că te-ai alăturat preafericiţilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 7
Doi Sfinţi Antonie ţinuturile Macedoniei au zămislit, căci la şapte veacuri după tine, un alt cuvios - Sfântul Antonie cel Nou de la Iezerul Vâlcii- care în ţara Basarabilor şi-a Brâncovenilor a trăit, lui Dumnezeu s-a afierosit, şi tot de osteneală pustnicească s-a învrednicit, de care minunată rânduială împreună cu tine bucurându-ne, cântăm cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Cine-ar putea spune câtor lipsuri, suferinţe şi şuvoaie de lacrimi, duhul pustiei te-a supus? Cine-ar putea povesti în câte nevoinţe şi lupte duhovniceşti anii ţi s-au scurs, până ce Rugul cel nemistuit pe de-a-ntregul te-a aprins şi aripi ţi-a dat, Sinaiul cel duhovnicesc de-ai urcat, Cuvântul Vieţii de L-ai aflat, şi-n marile bătălii la picioarele Lui ai picat; pentru care cu smerenie îţi cântăm:
Bucură-te, ostaş nebiruit;
Bucură-te, ochi neadormit;
Bucură-te, turn neclintit;
Bucură-te, al pustiei nevoitor;
Bucură-te, vrednice ostenitor;
Bucură-te, gonitorul duhurilor;
Bucură-te, luptător al gândurilor;
Bucură-te, viteazule biruitor;
Bucură-te, de pustie iubitor;
Bucură-te, cu Sfinţii vorbitor;
Bucură-te, al Preasfintei slujitor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 8
Golgota, Sfinte Antonie, de multe ori ai urcat, cu Hristos adesea te-ai răstignit şi tot cu Hristos de nimeni ştiut ai înviat. Şi ale cerului contemplând, la Dumnezeu cu mulţumire de fiecare dată ai picat, la Care şi noi nădăjduind, cu pocăinţă cântăm: Aliluia!
Icos 8
În luptele pustiei călit, cu înţelepciune dumnezeiască dăruit şi de Hristos prin Sfintele Taine întărit, arta desăvârşirii ai deprins şi de nenumărate bucurii sfinte până la sfârşit te-ai învrednicit; pentru care-ţi cântăm:
Bucură-te, nevoitorul răbdării desăvârşite;
Bucură-te, drum al nevoinţei împlinite;
Bucură-te, chipul înfrânării şi al răbdării;
Bucură-te, vasul smereniei şi al îndurării;
Bucură-te, că ai intrat în ceata marilor postitori;
Bucură-te, că te-ai făcut pildă monahilor;
Bucură-te, încurajarea pustnicilor;
Bucură-te, al celor ce te cinstesc apărător;
Bucură-te, că pe pământ fiind, cu îngerii erai petrecător;
Bucură-te, căci cu smerenia şi rugăciunea l-ai ars pe vrăşmaş;
Bucură-te, că prin înfrânare, Duhului Sfânt te-ai făcut locaş;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 9
Râuri de rugăciuni se revărsau în pustie, după care, o sărbătoare trăia sufletul tău, cu sfinţii şi îngerii te înălţai, cu serafimii şi heruvimii în doxologii te prindeai, pentru care nu vom înceta a mulţumi şi cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Stâlp purtător de lumina dumnezeirii Domnul te-a arătat, când la cei nouăzeci şi patru de ani, cu roadele ostenelilor tale în faţa lui Hristos te-ai înfăţişat, iar trupul tău nestricăcios, ca pe un dar lumii a rămas, pentru care cu mulţumire-ţi cântăm:
Bucură-te, făclie a macedonenilor de Dumnezeu luminată;
Bucură-te, că ai fost mistuit de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de desfătare cerească;
Bucură-te, lauda Bisericii, în care lui Hristos te-ai afierosit;
Bucură-te, că preaslăvit eşti în cer şi pe pământ;
Bucură-te, că în cer, în ceata cuvioşilor te veseleşti;
Bucură-te, că în ceata pustnicilor şi-a sihaştrilor eşti;
Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor cereşti;
Bucură-te, că binecuvântări de la Domnul în lume reverşi;
Bucură-te, că cinstitorilor tăi, cererile le mijloceşti;
Bucură-te, că de neîncetata Liturghie cerească acum te împărtăşeşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 10
Semn îngeresc unor vânători s-a arătat - o mână fluturând desupra unui frunziş din pădure, îndemnându-i să meargă într-acolo unde câinii nu se opreau din lătrat, de care rânduială minunându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Şi, apropiindu-se în grabă, gura unei peşteri vânătorii au eliberat, şi intrând în ea, trupul nestricăcios al unui pustnic au aflat. Iar noi, bucunându-ne de aflarea minunată a trupului tău, şi mulţumind lui Dumnezeu - „Cel minunat întru Sfinţii Săi”, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că întru bucuria Domnului ai intrat;
Bucură-te, că floare nestricăcioasă toţi te-au aflat;
Bucură-te, că viaţă îngerească ai dobândit;
Bucură-te, că de fericirea cerească de-aici te-ai împărtăşit;
Bucură-te, că odihnă în braţele lui Hristos ţi-ai găsit;
Bucură-te, că chipul Lui pe inimă ţi s-a întipărit;
Bucură-te, căci cu El de-acum eşti până la sfârşit;
Bucură-te, că izvor de pace cerească te-ai făcut;
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu întru tine s-a văzut;
Bucură-te, că turn de tărie în faţa vrăjmaşului ni te-ai făcut;
Bucură-te, şi nu ne lipsi de ajutorul tău până la sfârşit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 11
Locuitorii din împrejurimi cu episcopul Veriei în frunte, la tine au urcat, când de izbânda ta au aflat, şi trupul ţi-au ridicat, să îl aşeze cu cinste într-un loc binemeritat. Şi mulţumind lui Dumnezeu- „Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul” pentru un asemenea dar, au cântat: Aliluia!
Icos 11
Şi toţi doreau să le fii aproape, şi cei din Veria- căci acolo te-ai născut, şi cei din Pieria – că-n mănăstirea lor te-ai nevoit. Şi, aşezându-te într-un car cu boi, condus de voia ta, în faţa casei tale părinteşti - în Veria, carul s-a oprit, drept care s-a hotărât, trupul tău să fie pus în mormânt, în curtea bisericuţei Maicii Domnului, ridicată pe-al părinţilor tăi pământ. Şi iarăşi bucurându-ne de această minunată rânduială, îţi cântăm:
Bucură-te, că în Soborul Sfinţilor Macedoneni eşti rugător;
Bucură-te, cu Sfântul Mucenic Nicolae de Metsovo, de minuni făcător;
Bucură-te, cu Sfântul Cuvios Antonie cel Nou de la Iezerul Vâlcii, în ţara Brâncovenilor nevoitor;
Bucură-te, cu Sfântul Mucenic Gheorghe de Kratovo, la Sofia mărturisitor;
Bucură-te, cu Sfântul Cuvios Ioachim din pustia Osogovski, marele nevoitor;
Bucură-te, cu Cuviosul Teofil Mărturisitorul din Tiberia, al sfintelor icoane ocrotitor;
Bucură-te, cu Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, în ţara Basarabilor mare nevoitor;
Bucură-te, cu Noul Mucenic Arghir din Apanomi, tânărul croitor;
Bucură-te, cu Cuvioasa Evloghia de la Sămurcăşeşti şi Sfânta Muceniţă Zlata (Hrisa) a meglenilor;
Bucură-te, cu Sfântul Cuvios Naum al Ohridei, călăuzitorul monahilor;
Bucură-te, cu Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie Preotul, în Amfipoli slujitor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 12
Iar mai târziu lângă mormântul tău o biserică mare s-a ridicat, în care sfintele tale moaşte s-au aşezat şi prin mijlocirea ta, neputinţele de tot felul, multor credincioşi, Domnul le-a ridicat, pentru care nu vom înceta a-I cânta totdeauna cu mulţumire: Aliluia!
Icos 12
Mulţime de credincioşi trec de atunci pragul bisericii să-ţi ceară mijlocirea, Sfinte Antonie, ca unuia care la nevoie la ajutorul sfinţilor şi tu ai apelat. Şi fiecăruia i-aduci o împlinire sau o mângâiere, căci tu ocrotitor Veriei şi-al oricui îţi cere ajutorul, ne-ai fost dat, pentru care-ţi cântăm cu mulţumire:
Bucură-te, mângâirea a noastră a tuturor;
Bucură-te, floarea pustiei, lauda credincioşilor;
Bucură-te, părtaş în suferinţe şi însoţitorul pustnicilor;
Bucură-te, izvor de pace, bucuria monahilor;
Bucură-te, că celor care-ţi cer, le eşti mijlocitor;
Bucură-te, că celor cu probleme psihice le eşti tămăduitor;
Bucură-te, că celor numiţi Antonie le eşti luminător;
Bucură-te, mângâierea Pieriei şi-al mănăstirii tale sprijinitor;
Bucură-te, comoara Veriei şi-al localnicilor ei ocrotitor;
Bucură-te, că tuturor ne eşti folositor;
Bucură-te, Cuvioase Sfinte, de multe minuni făcător;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Antonie cel Nou, roada cea bună a Veriei!
Condac 13
O, Sfinte Antonie, podoaba Veriei şi lauda Pieriei, noule stâlp al Bisericii Eladei şi al întregii Ortodoxii, ca unul care te-ai învrednicit de moştenire cerească, roagă pe Hristos Domnul: iertare de păcate, sănătate sufletelor şi trupurilor noastre, conştiinţă curată şi râvnă sfântă, să ne dăruiască, şi truda vieţii noastre, de binecuvântarea Sa cerească să se învrednicească. Aliluia!Aliluia!Aliluia!
Apoi se citesc Icos 1 şi Condac 1 şi
Rugăciune
Domnului să ne rugăm:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care pretutindenea eşti şi spre tot sufletul creştinesc priveşti, Care întru nemărginita Ta îndurare în Biserica Slavei Tale ne aştepţi şi la Cina Ta de Taină ne pofteşti, Te rugăm, pentru Născătoarea de Dumnezeu şi pentru Toţi Sfinţii din veac - între care şi Sfântul Antonie cel Nou de la Veria, să nu ne lipseşti pe noi de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie până la a doua Ta venire, ca prin Sfintele Tale Taine putere să dobândim, pe crucea vieţii cu răbdare să ne sprijim, ca urmând Ţie, de fericirea cea cerească şi noi să ne învrednicim. Amin!
Înapoi la lista de acatiste