Acatistul Cuviosului Arsenie (Praja) Pustnicul,

nevoitor în Mănăstirile Râmeţ şi Poşaga, din Munţii Apuseni

(+ 30 Aprilie)

După obişnuitul început:

Tropar:

Tainic lucrator de virtuti te-ai dovedit, Parinte Arsenie, pe care cu mărinimie de la Hristos le-ai primit, Caruia roagă-te să ne dăruiască mare milă.

Condac 1

Ca unul care dobândind pe Hristos, „întru Care şi pentru Care” vieţuiai, povăţuitor înţelept şi doctor sufletesc semenilor ne-ai fost arătat, pentru care-ţi cântăm: Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Icos 1

Slovele chirilice şi romane ale sfintelor învăţături parcurgând, ca un însetat, în suflet ţi le-ai pus şi slujitor celor sfinte, cu râvnă te-ai făcut, nici o clasă având, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că-n satul Cheia Râmeţului pe lume ai venit;

Bucură-te, că la sufletul tău Dumnezeu a privit;

Bucură-te, ca să întâlneşti duhovnici sfinţi ţi-a fost rânduit;

Bucură-te, că de sfaturile lor mult te-ai folosit;

Bucură-te, că despre aceştia niciodată nu ai vorbit;

Bucură-te, că de întâlnirea lor, viaţa întreagă ai fost marcat;

Bucură-te, ca să ajungi asemenea lor, ţi-ai dorit cu adevărat;

Bucură-te, că de atunci viaţa definitiv ţi-ai schimbat;

Bucură-te, că la deşertăciunile lumii ai renunţat;

Bucură-te, că viaţa ca un adevărat călugăr ai urmat;

Bucură-te, că jertfa de-o viaţă lui Dumnezeu I-ai închinat;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 2

Te-a ales Domnul dintre cei patru copii ai credincioşilor tăi părinţi, pe tine - Frate Aurel, cel îndemănatic la toate, care într-o smerită aşezare a sufletului, ucenic unui fierar intrând, te-ai învrednicit numai de cuvinte de laudă, de care depărtându-te, ai ridicat ochii la cer, nădăjduind a urma Celui dorit, Căruia încă de atunci Îi cântai: Aliluia!

Icos 2

Cum adesea păşeai printre ruinele Mănăstirii Râmeţ de lângă satul tău, meditând la trecutul ei măreţ, îţi doreai s-o vezi revenind la viaţă, şi rămânând peste noapte între zidurile ei, însoţit tainic de sfinţii din această vatră monahală, ridicai smeritele tale rugăciuni la cer, nădăjduind că Dumnezeu va trimite omul providenţial şi mănăstirea va reînvia, ceea ce s-a şi întâmplat, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că vieţii monahale ai râvnit;

Bucură-te, că visul tău aici s-a împlinit;

Bu cură-te, că la toate erai priceput;

Bucură-te, că oricâte făceai, păreai neobosit;

Bucură-te, că erai bun la zidărie şi dulgherie;

Bucură-te, că te pricepeai la lăcătuşerie;

Bucură-te, că lucrai mecanică fină şi fierărie;

Bucură-te, că erai bun la bucătărie şi la grădinărit;

Bucură-te, că deşi la toate te pricepeai, ai rămas smerit;

Bucură-te, că prin râvnă ta, drumul spre cer pregăteai;

Bucură-te, că în ascuns viaţă călugărească duceai;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 3

Şi tânjind dragostei Celui ce se odihneşte întru sfinţi, după care sufletul tău înseta într-ascuns, te-ai alăturat Părintelui Evloghie (Oţa) din Athos, venit să reînfiinţeze Mănăstirea Râmeţ, pustiită de forţe potrivnice, de mai bine de 200 de ani, căci primise Domnul rugăciunile celor mulţi şi lacrimile cele amare, care peste pământurile acestea au curs. Acestuia, cu mulţumire, cu toţii Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3

Intrând sub iscusita conducere a Cuviosului Evloghie, ai lucrat cu multă tragere de inimă, după marea măsură a chemării tale lăuntrice, rămânând până la sfârşit vieţuitorul mănăstirii cu cele mai multe ascultări, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că toate cu dragoste sfântă le-ai împlinit;

Bucură-te, că de la slujbele mănăstirii erai nelipsit;

Bucură-te, că în numele Domnului, în ascuns te-ai ostenit;

Bucură-te, că a te apropia de El, ţi-ai dorit cu adevărat;

Bucură-te, că la mâncarea de dulce definitiv ai renunţat;

Bucură-te, că restul vieţii doar cu verdeţuri te-ai hrănit;

Bucură-te, că trupul şi sufletul ţi le-ai curăţit;

Bucură-te, că până şi portul tău mărturisea cât eşti de smerit;

Bucură-te, că şi să umbli desculţ ai hotărât;

Bucură-te, că niciodată nevoinţele nu ţi le-ai mărturisit;

Bucură-te, că Cel ce pe toate le ştie, ostenelile ţi-a primit;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 4

Te cerceta Domnul, şi Harul Său se vădea în tine, căci toate cu putere, pricepere şi dragoste le făceai, la nimic nu cârteai, pe toţi ajutai, în ascuns nopţile privegheai, pentru toţi te rugai şi la ziuă ca un neobosit, ascultările ţi le împlineai, pentru care n-ai încetat a-I mulţumi şi a-I cânta: Aliluia!

Icos 4

Încă găseai răgaz a petrece timp şi cu credincioşii veniţi, mulţi fiind bolnavi sau cu probleme în familie, şi aproape toţi căutau să te întâlnească pe tine, cel care în limbajul lor, Frate Aurel, erai numit „Părintele”, pentru care şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, că timp pentru toate îţi găseai;

Bucură-te, că-n rugăciune tot timpul erai;

Bucură-te, că de vorbă cu credincioşii stăteai;

Bucură-te, că pe acesta, timp cu folos îl considerai;

Bucură-te, că la sufletul lor cu iubire căutai;

Bucură-te, că ei simţeau căldura ce le-arătai;

Bucură-te, că nevoile lor sufleteşti le simţeai;

Bucură-te, că alinare şi mângâiere fiecăruia ofereai;

Bucură-te, că tainele vieţii lor, ţi le mărturiseau;

Bucură-te, că desluşirea problemelor ţi-o încredinţau;

Bucură-te, că rugăciune şi sfat de la tine cereau;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 5

Precum spunea Sfântul Apostol Pavel, aşa te simţea lumea, ca pe unul care „plângea cu cei ce plângeau şi se bucura cu cei ce se bucură”, căci slujeai lui Dumnezeu şi semenilor cu timp şi fără timp, şi neprimind nimic de la nimeni, unii te numeau chiar „doctor fără de arginţi”, căci le mângâiai sufletele aducându-le pacea. Şi toate le făceai spre slava lui Dumnezeu, Căruia întreaga viaţă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 5

Şi în tot ce făceai, puneai dragoste, blândeţe, răbdare şi o desăvârşită modestie, iar nopţile le (pe)treceai rugându-te în ascuns pentru fiecare, virtuţi care netrecând neobservate, i-au făcut pe toţi să te mai numească „Pustnicul” sau „Părintele Pustnic”, încă de pe vremea când nu erai preot, nici măcar călugăr, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, de darurile duhovniceşti ce ai primit;

Bucură-te, că tu permanent te-ai smerit;

Bucură-te, că-n biserică, a sta lângă uşă ţi s-a părut potrivit;

Bucură-te, că-n Sfântul Altar ai intrat doar când ai fost preoţit;

Bucură-te, că-n obşte, te-ai considerat întotdeauna mai mic;

Bucură-te, că nici la masa de obşte nu veneai des;

Bucură-te, că deşi nu spuneau, toţi te considerau un ales;

Bucură-te, că de totala ta dăruire, toţi se mirau;

Bucură-te, că şi ajutor de la tine, toţi primeau;

Bucură-te, că pentru vieţuirea ta aleasă, toţi te admirau;

Bucură-te, că dragostea şi puterea ta, de la Domnul veneau;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 6

„Părintelui”- care era doar un simplu vieţuitor de mănăstire şi care nici nu urmase vreo şcoală, i se cereau sfaturi duhovniceşti, ba chiar şi trupeşti. Simţeau credincioşii că într-însul sălăşluia Hristos - Cel Care dăruieşte aleşilor Săi înţelepciune şi „cuvânt cu putere multă”. Şi încredinţaţi că Dumnezeu îi asculta rugăciunile, cântau împreună cu el: Aliluia!

Icos 6

Ţie - „Părintelui Pustnic”, ţi se cerea sfatul în probleme delicate, iar tu - Frate Aurel, prin darul lui Dumnezeu cunoscător al stării sufleteşti a oamenilor, aveai pentru fiecare, cuvântul potrivit, la momentul potrivit, niciodată greşind în aprecieri. Şi mulţi te considerau „văzător cu duhul”, ceea ce întru smerenia ta nu ai recunoscut niciodată, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, căci pentru pelerinii veniţi timp îţi găseai;

Bucură-te, că dintr-o privire, starea omului înţelegeai;

Bucură-te, că suflete încercate alinai;

Bucură-te, că suflete răzvrătite linişteai;

Bucură-te, că blâdeţe şi înţelegere uimitoare aveai;

Bucură-te, că aduceai pacea celor aflaţi în tulburare;

Bucură-te, că tuturor le răspundeai cu răbdare;

Bucură-te, că nu răspundeai cuvintelor măgulitoare;

Bucură-te, că atunci, întru smerenie ascultărilor te dădeai;

Bucură-te, că întru rugăciune, mintea şi sufletu-ţi retrăgeai;

Bucură-te, că Părinte sau Pustnic nu te considerai;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 7

Dăruit cu o mare căldură şi o uimitoare blândeţe, „Părintele” reuşea să vorbească cu oricare om la nivelul lui, având şi o forţă de convingere uluitoare, aşa încât fiecare găsea „leacul” salvator şi „alifia” potrivită pentru „rana” care-l rodea, căci lucra prin dânsul Harul lui Dumnezeu - Căruia cu râvnă sfântă, bucurie şi mulţumire Îi cânta tainic: Aliluia!

Icos 7

Aveai mare evlavie la Sfântul Ghelasie de la Râmeţ - fostul egumen al mănăstirii şi arhiepiscop în Transilvania, cunoşteai multe din viaţa sa, deşi nu i se tipărise încă viaţa, şi nici nu fusese canonizat. Şi îndrumai pe toată lumea să se roage lui, ca unui mijlocitor la cer, tămăduitor şi de duhuri alungător. Încă te şi preocupai de cei cu nevoi speciale veniţi la mănăstire, supraveghindu-i la diferitele slujbe făcute, cerând ajutorul Sfântului Ghelasie şi asigurându-te că beau apă din izvorul tămăduitor de sub Sfântul Altar, după care prin mila Domnului venea şi alinarea sau vindecarea. Pentru aceasta, îţi cântăm:

Bucură-te, că din tinereţe Sfântului Ghelasie te-ai rugat;

Bucură-te, că despre sfânt, în lumea satului tău ai aflat;

Bucură-te, că adesea între ruinele mănăstirii te-ai rugat;

Bucură-te, că la măreţia ei de altă dată ai meditat;

Bucură-te, că Sfântul Ghelasie de râvna ta s-a bucurat;

Bucură-te, că în timp prietenia i-ai câştigat;

Bucură-te, că pe credincioşi, mijlocirii lui i-ai încredinţat;

Bucură-te, ca să ceară mijlocire lui, pe toţi i-ai îndrumat;

Bucură-te, ca să bea din izvorul de sub Sfânta Masă i-ai învăţat;

Bucură-te, că şi spre izvorul lui din Hobagi i-ai îndrumat;

Bucură-te, că împreună cu ei şi tu te-ai rugat;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 8

După câţiva ani de slujire în obşte, Fratele Aurel a luat binecuvântare, şi adesea se retrăgea pentru rugăciune în peşterile din împrejurimi şi de pe Cheile Râmeţului- pe care le cunoştea de copil, ducând cu sine: Ceaslovul şi Psaltirea, iar după preoţie şi Moliftelnicul, toate în literă chirilică, o Cruce de lemn şi câteva fire de busuioc, uneori şi un fir de cimbru- pe care o considera tot o plantă binecuvântată, fiind de altfel un mare iubitor al tuturor florilor, pe care le considera fiinţe vii ale lui Dumnezeu - Căruia întreaga viaţă I-a cântat cu adâncă smerenie: Aliluia!

Icos 8

Fratele Aurel se ruga mult noaptea în genunchi, părăsind „odihna” din scaunul de la uşă din chilia ucenicului său [Părintele Nicodim Dimulescu] sau în peşteri, între care şi „Peştera Pusticului”- cum îi spunea lumea celei săpate cu mâna lui, nevoindu-se doar de Dumnezeu ştiut. Şi se întărise în lupta cu duhurile, căci spunea ca un cunoscător că „pustnicia înseamnă lupta corp la corp cu diavolul”, pentru care trebuie să fii într-armat până în dinţi cu arme duhovniceşti: Sfânta Cruce, mătăniile, apă sfinţită, tămâie, mir, ulei sfinţit la Sfântul Maslu şi la Litie. Pentru aceasta, a şi rămas în evlavia populară ca Părintele Pustnic- cel căruia îi cântăm acum:

Bucură-te, că binecuvântare pentru osteneli pustniceşti ai primit;

Bucură-te, că să te nevoieşti de nimeni ştiut ţi-ai dorit;

Bucură-te, că loc potrivit de rugăciune în peşteri ţi-ai găsit;

Bucură-te, că de copil, locurile acestea de suflet ți s-au lipit;

Bucură-te, că în mijlocul naturii, mai liber te-ai simţit;

Bucură-te, că te-ai vrut doar de Dumnezeu ştiut;

Bucură-te, că toată rugăciunea ca pe o pârgă Lui I-ai dăruit;

Bucură-te, că armele duhovniceşti în lupta cu duhurile le-ai folosit;

Bucură-te, că-n Peştera Pustnicului adesea te-ai adăpostit;

Bucură-te, că-n lupta cu duhurile El nu te-a părăsit;

Bucură-te, că doar în Domnul te-ai simţit împlinit;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 9

Dumnezeu, Care pe toate le aşează după Atotştiinţa Sa, a rânduit slujirea Sfintei Liturghii în Valea Arieşului, la Poşaga- unde fusese ridicată o biserică cu clopotniţă, punându-l slujitor pe Părintele Ghedeon [Bunescu] din Valea Inzeului, prilej cu care „Părintele Pustnic” a trecut cu ascultarea la Poşaga, unde întărind nevoinţele sale, cu răbdare, blândeţe şi supusă implicare, a făcut toate spre slava lui Dumnezeu, Căruia I-a închinat toată jertfa şi I-a cântat: Aliluia!

Icos 9

Cu multe ispite te-ai luptat aici, şi de nimic plângându-te, ai trecut toate, având permanent nădejde în Dumnezeu, bucurându-te de izvorul tămăduitor din apropiere, despre care spuneai tuturor că este „un mare dar de la Dumnezeu şi este patronat de Maica Domnului”, că „este cel mai puternic medicament de pe pământ”, motiv pentru care îi îndemnai pe toţi, ca şi la Râmeţ, să bea apă din el, iar pe cei bolnavi îi şi stropeai cu această apă, cu dragoste sfântă, rugăciune şi convingere în nemărginita bunătate a lui Dumnezeu, aducând alinare multora. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că nu întâmplător ai ajuns cu ascultarea la Poșaga;

Bucură-te, că deschiderea ei a avut la temelie şi nevoinţa ta;

Bucură-te, că tu te tăinuiai, dar Hristos te vădea;

Bucură-te, că vecinătatea unui izvor tămăduitor te bucura;

Bucură-te, că tuturor spuneai că Maica Domnului este patroana sa;

Bucură-te, că pe toţi cu această apă tămăduitoare îi stropeai;

Bucură-te, că „este cel mai puternic medicament de pe pământ” spuneai;

Bucură-te, că de nemărginita dragoste a Domnului îi încredinţai;

Bucură-te, că în toate acestea în primul rând tu credeai;

Bucură-te, că de cele ce le spuneai toţi se încredinţau;

Bucură-te, căci, cu harul lui Dumnezeu mulţi se vindecau;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 10

Părintele nu putea rezista prea mult fără să stea de vorbă cu Sfântul Ghelasie şi nici nu se considera rupt de Mănăstirea Râmeţ, de aceea, în cei patru ani petrecuţi la Poşaga, apărea adesea în chilia ucenicului, se aşeza ca pentru odihnă pe scaunul său de la uşă, de unde ridicându-se tainic îşi relua nevoinţele sale din miez de noapte, pe care cu râvnă şi dragoste sfântă le închina Domnului, dorindu-le ştiute doar de El, Căruia Îi cânta: Aliluia!

Icos 10

În miez de noapte, uneori pe ploaie, frig şi ninsoare, desculţ - ca de obicei, cu picioarele înroşite de frig, uneori cu noroi, rar având un felinar în mână, în veşnicele şi smeritele sale haine, venea cale lungă de cinci - şase ore, pe jos, de la Poşaga la Râmeţ, pe neaşteptate, întocmai la momentele de mare dificultate, părând interesat de noutăţile din mănăstire, pe care însă, deduceai, că prin harul lui Dumnezeu le cunoştea, aspect pe care pe bună dreptate până şi credincioşii îl observaseră, fiindcă spuneau că „Pustnicul ştie tot, ştie chiar şi gândurile”. Iar noi, bucurându-ne de darurile duhovniceşti cu care l-a înzestrat Dumnezeu, îi cântăm:

Bucură-te, că nevoinţele tale au fost de Dumnezeu primite;

Bucură-te, că rugăciunule din Poşaga, de cele din Râmeţ erau lipite;

Bucură-te, că ştiai când la Râmeţ erau momente de dificultate;

Bucură-te, că-n miez de noapte, apăreai pe neaşteptate;

Bucură-te, că ploaia, ninsoarea şi frigul, nici nu contau;

Bucură-te, că vieţuitorii mănăstirii nici nu se mai mirau;

Bucură-te, că pe locul de lângă uşă, rugându-te te vedeau;

Bucură-te, căci cu venirea ta, pe toţi îi bucurai;

Bucură-te, căci nimănui din trăirile tale nu mărturiseai;

Bucură-te, căci cu modul tău tainic de viaţă, toţi s-au învăţat;

Bucură-te, că ştiai toate cu duhul, toţi s-au încredinţat;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 11

Multe din nevoile sufleteşti ale credincioşilor îşi găseau leacul la Poşaga, unde se desfăşura o viaţă cu adevărat duhovnicească. Dar, Biserica întreagă traversa o perioadă complicată, în care noul regim politic neputând să recunoască că este împotriva Bisericii, ca să-şi poată împlini planurile diabolice, inventa capete de acuzare, aresta slujitori, perturbând mai ales activitatea monahală, căci ei nu-l cunoşteau pe Dumnezeu şi nu-I cântau: Aliluia!

Icos 11

Venise vremea încercărilor mari, iar slujitorii de la Poşaga arestaţi fiind, au fost batjocoriţi sufleteşte - prin injurii aduse Mântuitorului, Maicii Domnului - mai ales, Sfinţilor, Sfintelor Taine, batjocoriţi trupeşte - prin condiţiile inumane de anchetare şi detenţie. Dar, Domnul a auzit rugăciunea drepţilor şi Sfântul Ghelasie s-a arătat în vis „Părintelui Pustnic”, vestindu-le achitarea: ”Ia şi bea apa rece de sub Sfânta Masă de la Râmeţ şi răcoreşte-ţi arşiţa!” Iar nouă, ni s-a vestit astfel şi legătura specială a Fratelui Aurel cu Sfântul Ghelasie de la Râmeţ, de care bucurându-ne îi cântăm:

Bucură-te, că Dumnezeu, după Atotştiinţa Sa v-a încercat;

Bucură-te, că de vederea Sfântului Ghelasie în vis te-ai bucurat;

Bucură-te, că apă din izvorul de la Râmeţ, să bei, în vis ţi-a dat;

Bucură-te, că prin aceasta, de veşti bune v-a încredinţat;

Bucură-te, că şi despre puterea apei a mărturisit;

Bucură-te, că Domnul rugăciunea obştei Râmeţului a primit;

Bucură-te, că toiagul păcătoşilor, nu stă peste soarta drepţilor;

Bucură-te, că Domnul stă totdeauna împotriva vicleniilor;

Bucură-te, că-n chip minunat de ani grei de detenţie aţi scăpat;

Bucură-te, că Dumnezeu, în mâna lui veliar nu v-a lăsat;

Bucură-te, că rugăciuni de mulţumire, toată viaţa aţi înălţat;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 12

Mare a fost tulburarea, dar mare a fost şi răsplata trecerii ei fără cârtire, stând neclintiţi în mărturisirea adevărului, cu rugăciune continuă şi nădejde neclintită în dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu, în mijlocirea Sfinţilor, pentru care Dumnezeu a rânduit ca la întoarcerea sa în Mănăstirea Râmeţ, Fratele Aurel să primească schima monahală cu numele Arsenie şi hirotonia întru diacon, apoi preot, primind şi duhovnicia, pentru care întru adâncă smerenie a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Dar tăvălugul celui rău lovind peste tot, s-a rostogolit şi peste Mănăstirea Râmeţ; monahii au luat calea pribegiei, iar Cuviosul Arsenie s-a retras într-o chilie aproape de casa părintească, ducându-şi mai departe nevoinţele, primind pe cei întristaţi, rugându-se pentru cei încercaţi, şi ţinând permanent legătura cu Mănăstirea Râmeţ- transformată în cabană turistică, prin îndelungile sale rugăciuni în vechea biserică, vorbind cu Sfântul Ghelasie, luând apă din izvorul de sub Sfânta Masă, încercând împreună cu Cuviosul Dometie [Manolache], să ţină aprinsă flacăra monahismului românesc în această vatră monahală. Pentru aceasta, Părinte Arsenie, cu mulţumire îţi cântăm:

Bucură-te, căci, monah, preot şi duhovnic, ai devenit;

Bucură-te, că voia lui Dumnezeu cu tine s-a împlinit;

Bucură-te, că, să te depărtezi de mănăstire nu ai voit;

Bucură-te, că-n biserica veche de la Râmeţ adesea mergeai;

Bucură-te, că rugăciunea cu-a Sfântului Ghelasie îţi împleteai;

Bucură-te, că de izvorul de sub Sfânta Masă nu te-ai lipsit;

Bucură-te, că la „Coliba Pustnicului”, nevoinţa ţi-ai înmulţit;

Bucură-te, că te căutau credincioşii în încercări;

Bucură-te, că-ţi încredinţau amărăciunile lor;

Bucură-te, pentru îmbărbătarea cu care fiecare pleca;

Bucură-te, că toţi simţeau că prin tine Dumnezeu lucra;

Bucură-te, Părinte Arsenie, tainic lucrător de virtuţi!

Condac 13

Nenumărate au fost nevoinţele şi încercările Părintelui Arsenie, multe au fost şi darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu, până când a fost înştiinţat de momentul plecării sale, despre care de câte ori se ivea ocazia, zicea: ”Vine el Paştile!”, nimeni pricepând la ce se referea. Doar el, în aşteptarea marii treceri, se pregătea. Şi slăbit după îndelunga-i osteneală, s-a retras la Mănăstirea prahoveană Crasna după ucenicul său. Era Sâmbăta Mare şi fusese dus la spital în acea zi. Clopotele au început să bată vestind Învierea Domnului. Asistenta s-a aplecat uşor zicându-i: ”Părinte, auziţi clopotele de Înviere? Hristos a înviat!”. Cu ochii închişi şi vocea stinsă a răspuns: ”Da. Adevărat a Înviat!” Şi şi-a dat duhul, ţinând în mână lumânarea aprinsă ca pentru Paşte. Atunci au înţeles cu toţii de ce tot repeta: „Vine el Paştile!” şi slăvind pe Dumnezeu pentru grija purtată alesului său, au cântat cu toţii: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se zice: Icos1 şi Condac 1 şi

Rugăciune

Domnului să ne rugăm:

Cădem la Tine, Doamne al Cerului şi al pământului, Care toate le ştii, pe toate le poţi şi pe toate spre binele nostru le rânduieşti, Care aleşilor tăi, (răs)plată ostenelilor cu mărinimie le reverşi; coboară privirea Ta cea Părintească şi peste noi cei mulţi şi slabi, şi cu mâna Ta cea nevăzută ne aşează pe cărarea care duce la Tine, ajută-ne să nu ne poticnim din vreo pricină, şi să simţim căldura Harului Tău cel lucrător, ca întru el înveşmântaţi, să Te aflăm în inimile noastre, Doamne, şi pururea cu noi să stai, pentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, ale Puterilor Cereşti şi ale Tuturor Sfinţilor Tăi - între care Sfinţii Români din veac, unde ai rânduit şi pe Cuviosul Arsenie Pustnicul, nevoitorul din Munţii Apuseni, de la Mănăstirile Râmeţ şi Poşaga.

Iar tu, Cuvioase Arsenie, cu Sfântul Ghelasie de la Râmeţ, Cuviosul Dometie şi Toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi ai Ardealului, şi ai întregului pământ românesc, vegheaţi să rămână aprinsă aici, flacăra sfintei noastre ortodoxii, până la a doua venire a Mântuitorului lumii. Amin!

Înapoi la lista de acatiste