Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Dionisie (Ignat) de la Colciu

(+ 11 Mai)

După obişnuitul început:

Tropar: Ca cel ce pe Hristos în inimă L-ai purtat şi hrană duhovnicească celor flămânzi ai dat, Preacuvioase Dionisie, mijloceşte nouă iertare de păcate şi mare milă.

Condac 1

Ca unuia care mierea credinţei din Scripturi ai agonisit, din care cu dragoste sfântă pe toţi ne-ai hrănit, cu mulţumire îţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Icos 1

Crucea vieţii cu răbdare purtând, cu nădejde celor cereşti râvnind, în rugăciune şi în ascultare trudind, te-ai făcut nouă făclie luminoasă, Preacuvioase, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, rază de bucurie;

Bucură-te, întărire a ortodoxiei;

Bucură-te, floare athonită;

Bucură-te, Moldavă mlădiţă;

Bucură-te, lauda românilor;

Bucură-te, bucuria monahilor;

Bucură-te, icoană a înfrânărilor;

Bucură-te, neobosit slujitor;

Bucură-te, înţelept nevoitor;

Bucură-te, duhovnicesc îndrumător;

Bucură-te, cu toţi cei de Dumnezeu iubitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 2

Jugul lui Hristos de tânăr l-ai luat, cu dragoste şi răbdare l-ai purtat, pătruns de cuvintele Mântuitorului, că „Fără de mine nu puteţi face nimic”. Şi, auzind că cine-L urmează pe Hristos, robul Său va fi, n-ai încetat cu râvnă a-I cânta : Aliluia!

Icos 2

Ai luat aminte dintru început la cuvântul Apostolului care zice: „De tot lucrul rău să vă feriţi, tot ce-i bun să ţineţi”, lucrând cu râvnă la toată fapta cea bună, şi bătrânilor sfinţiţi întru totul voia supunându-ţi, duhovniceşte le-ai urmat, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că ai urmat fiilor bisericii străbune;

Bucură-te, că vieţile sfinţilor ţi-au fost pildă de mântuire;

Bucură-te, că bătrânilor sfinţiţi te-ai făcut ascultător;

Bucură-te, că la vremea rânduită ai ajuns asemenea lor;

Bucură-te, c-ai fost dăruit cu înţelepciune duhovnicească;

Bucură-te, că tuturor ne-ai arătat dragoste părintească;

Bucură-te, că ne-ai învăţat, de spovedanie să ne îngrijim;

Bucură-te, că ţi-ai dorit, odihnă sufletelor să dobândim;

Bucură-te, că ne-ai povăţuit celor bune să fim râvnitori;

Bucură-te, că mai ales de Dumnezeu şi de semeni să fim iubitori;

Bucură-te, că de lipsa dragostei ca de o mare primejdie să fim temători;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 3

Cu înfricoşare ai cugetat la cuvântul care zice: ”De aş cunoaşte orice ştiinţă şi de aş avea credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt”. Şi smerindu-te continuu, cu dragoste sfântă toate le-ai lucrat şi lui Dumnezeu - Cel ce „este Domn peste toate”, le-ai închinat, cântându-I: Aliluia!

Icos 3

Cu multă osteneală hrana pentru suflet ţi-ai agonisit, la toate îndelung cugetând, ştiind că până şi „o sfântă cruce dacă ai făcut-o cu frică de Dumnezeu şi cu smerită cugetare, e scrisă în ceruri”, adevăr la care luând şi noi aminte, îţi cântăm:

Bucură-te, rugăciune la Dumnezeu primită;

Bucură-te, curăţie prin jertfă împodobită;

Bucură-te, râvnă monahicească împlinită;

Bucură-te, cuvioşie de Dumnezeu împodobită;

Bucură-te, împlinitor al voii Domnului;

Bucură-te, neîncetată căutare a luminii Lui;

Bucură-te, vas de Duh Sfânt purtător;

Bucură-te, al Hristosului smerit slujitor;

Bucură-te, reazem neclintit al ucenicilor;

Bucură-te, mângâiere sufletească a ostenitorilor;

Bucură-te, că bărbăţiei tale duhovniceşti râvneau mulţi nevoitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 4

Gândind cu cutremur la „adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu”, precum şi la sfatul Apostolului, ca „nimeni să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete (...) ci, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei”, nevoitorule Dionisie, te-ai adâncit întru înfrânarea voii, şi punându-ţi sufletul în palma lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!

Icos 4

Viu şi lucrător simţeai glasul Celui dinainte de veci, zicând: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, Căruia întru plinătatea sufletului urmându-I, Harul lui Dumnezeu tainic inima ţi-a cuprins, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, luptător înţelept în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, slujitor cinstit al al Împăratului Ceresc;

Bucură-te, căutător al adevărurilor dumnezeieşti;

Bucură-te, descoperitor al adâncurilor duhovniceşti;

Bucură-te, cel ce pentru Domnul ai trudit;

Bucură-te, că de binecuvântarea Sa te-ai învrednicit;

Bucură-te, că din comoara duhovnicească te-ai hrănit;

Bucură-te, că bucurie sufletului ţi-ai agonosit;

Bucură-te, că pe Hristos mai mult decât orice L-ai iubit;

Bucură-te, că-n încercări şi neputinţe spre Crucea Lui ai privit;

Bucură-te, că prin viaţa ta, te-ai făcut pildă de mântuire celor râvnitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 5

Porunca dragostei: „Să Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată vârtutea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, poruncă de căpătâi având, toate ostenelile şi încercările vieţii, cu dragoste sfântă le-ai trecut pentru Cel dorit, căci „Dumnezeu dragoste este” şi Lui Îi cântă toată făptura în veci: Aliluia!

Icos 5

Cine ar putea vorbi despre nevoinţele şi încercările tale în cei 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte Athos, Preacuvioase? Şi mulţimea lacrimilor care ţi-au curs, cine le-ar putea şti? Tăinuită este oamenilor viaţa lucrătorului în via Domnului, tăinuită ai ţinut şi tu lucrarea ta, cel ce cântai cu psalmistul: „Făclie picioarelor mele este Legea Ta şi lumină cărărilor mele”, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, de viaţa în Hristos ce ţi-a fost rânduită;

Bucură-te, înţelepciune de Dumnezeu sădită;

Bucură-te, că râvna întregii vieţi ţi-a fost răsplătită;

Bucură-te, grăitorule al învăţăturii duhovniceşti;

Bucură-te, că te-ai făcut folositor nevoilor omeneşti;

Bucură-te, cu credincioşii ce te căutau să-i povăţuieşti;

Bucură-te, că şi acum, pe toţi în credinţă ne întăreşti;

Bucură-te, că prin vorbele tale simple, suflete ai câştigat;

Bucură-te, că din comoara credinţei, suflete ai luminat;

Bucură-te, că prin cuvintele tale, frumuseţea ortodoxiei ai arătat;

Bucură-te, că din bogăţia Sfintei Scripturi i-ai adăpat pe închinători;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 6

Cântare i-ai adus Născătoarei de Dumnezeu - Împărăteasa cerului şi a pământului, ca aceleia care te-a ales, între florile sale să creşti, în vara vieţii tale, în Grădina sa, şi tu să înfloreşti. Acesteia cu bucurie sfântă şi smerită dragoste, ca Stăpânei Athosului şi Maicii tuturor, după dreptate, cu mulţumire i-ai cântat: Aliluia!

Icos 6

Sub Acoperământul său cel sfânt, întru tăinuită trăire, ai pus temelia vredniciei tale prin deplină ascultare, smerită cugetare şi îndelungă răbdare, luând aminte la cuvântul Domnului: „Învăţaţi de la mine că sunt bând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”, la care luând şi noi aminte, îţi cântăm:

Bucură-te, floare în Grădina Maicii Domnului răsădită;

Bucură-te, mlădiţă de pe plaiurile Botoşanilor venită;

Bucură-te, cu Ghimnazie, cu care lui Hristos te-ai afierosit;

Bucură-te, că amândoi în Muntele cel Sfânt aţi venit;

Bucură-te, că de fratele tău, doar moartea te-a despărţit;

Bucură-te, căci ca un iubitor de Dumnezeu te-ai nevoit;

Bucură-te, vrednic cinstitor al Maicii Preasfinte;

Bucură-te, că dragostea sa ai câştigat-o smerindu-te;

Bucură-te, făclie care luminezi pe Muntele cel Sfânt;

Bucură-te, nădejdea cea bună a celor care te-au cunoscut;

Bucură-te, cu nevoitorii athoniţi şi cu mulţimea de închinători;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 7

Şi îmbrăţişând fără de cârtire crucea vieţii, te-ai unit cu Hristos, după cuvântul Apostolului: ”M-am răstignit împreună cu Hristos, şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, încât se mirau toţi de blândeţea inimii, de dulceaţa cuvintelor şi de simplitatea vieţuirii tale, îndelung nevoitorule, daruri cu care te-a binecuvântat Dumnezeu, Căruia întru curăţia inimii I te rugai, Îi slujeai şi Îi cântai: Aliluia!

Icos 7

Scut în războiul nevăzut ţi-a stat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sub platoşa căruia ţi-a fost rânduit să vieţuieşti şi obştea lui să o povăţuieşti. Şi ca unul care te-ai învrednicit a-L dobândi pe Hristos în inima ta, ca un alt plugar duhovnicesc te-ai dovedit a fi, şi pe toţi cu grijă părintească a-i povăţui: „Fraţilor, păziţi dragostea, că Dumnezeu dragoste este!” Pentru aceasta cu mulţumire îţi cântăm:

Bucură-te, că adevărului dumnezeiesc slujeşti;

Bucură-te, că eşti păzitor al legilor dumnezeieşti;

Bucură-te, că din visteria cuvintelor dumnezeieşti ne dăruieşti;

Bucură-te, că totdeauna să tăiem înălţarea minţii ne-ai învăţat;

Bucură-te, că a lucra toate cu dreaptă socoteală ne-ai îndemnat;

Bucură-te, că-n primul rând să păzim Legea iubirii ai insistat;

Bucură-te, că ne-ai învăţat să împlinim canonul care ni s-a dat;

Bucură-te, că-i bine să tăinuim darurile cu care Hristos ne-a înzestrat;

Bucură-te, cel ce ne-ai arătat, că-n ispite până la sfârşit trebuie răbdat;

Bucură-te, că prin aceasta, iubire părintească tuturor ne-ai arătat;

Bucură-te, că de sfaturile tale duhovniceşti s-au folosit toţi cei râvnitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 8

Lucrarea Harului ţi se întipărise nu numai în suflet, ci şi în trup, emanând o nobleţe duhovnicească care bucura şi odihnea sufletele celor care-ţi treceau pragul. Iar mărturia unui arhiereu, cum că “Părintele Dionisie „Semăna cu chipul zugrăvit al Sfântului Ioan Evanghelistul, ucenicul Mântuitorului””, sugerându-ne totodată şi statura chipului tău duhovnicesc, pe toţi ne-a bucurat. Şi luând aminte la vorba psalmistului, care zice că „minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său”, cu smerenie cântăm Dăruitorului a toate: Aliluia!

Icos 8

Mulţi athoniţi porneau spre Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu, pentru un cuvânt de folos şi o binecuvântare de la stareţul Dionisie, „care trăise călugăria cu acrivie” şi pe care-l simţeau ca fiind un Cuvios cu viaţă duhovnicească aleasă. Şi toţi plecau folosiţi, Preacuvioase, pentru care cu mulţumire îţi cântăm:

Bucură-te, că asemeni făcliei aprinse, nici tu n-ai rămas sub obroc;

Bucură-te, că Sf. M. Mc. Gheorghe te-a rânduit proestos;

Bucură-te, că jertfa vieţii, Preasfânta ţi-a binecuvântat;

Bucură-te, că Sfinţii athoniţi pentru izbânda ta s-au bucurat;

Bucură-te, că nevoitorii ucenici cu dragoste te-au înconjurat;

Bucură-te, că sfaturilor tale duhovniceşti cu bucurie au urmat;

Bucură-te, că rugăciunilor tale cu smerenie s-au încredinţat;

Bucură-te, că le-ai fost lor vrednic părinte duhovnicesc;

Bucură-te, că le-ai purtat de grijă şi ca un părinte trupesc;

Bucură-te, căci cu evlavie sfântă toţi te cinstesc;

Bucură-te, că ţi-ai dorit să laşi după tine o obşte vrednică de nevoitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 9

Mulţi au fost şi pelerinii veniţi de peste tot. Şi primindu-i pe toţi, indiferent de statutul lor, i-ai luminat hrănindu-i cu dulceţi duhovniceşti, i-ai întărit în credinţă prin exemplul şi rugăciunea ta, odihnindu-i întru dragostea sfinţiei tale, ca unul care cu adevărat puteai mărturisi că „inima şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu”. Pentru aceasta nu vom înceta a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Îndemnai pe toţi, Preacuvioase, să urmeze poruncilor Mântuitorului, îndepărtându-se de vicleşugurile acestor veacuri, mamele să-şi crească copiii în biserică, să lase în urma lor creştini adevăraţi, „că omul e ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”, că „El este cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător şi celor vii şi celor morţi”, Căruia să-I poată răspunde cu bună adeverire: ”Iată eu, şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”, pentru care cu mulţumire-ţi cântăm:

Bucură-te, duhovnicesc îndrumător;

Bucură-te, tainicul nostru rugător;

Bucură-te, al tuturor folositor;

Bucură-te, gonitorul vicleşugurilor;

Bucură-te, al greşiţilor îndreptător;

Bucură-te, odihnă a străinilor;

Bucură-te, al faptelor bune pilduitor;

Bucură-te, ajutătorul credincioşilor;

Bucură-te, mângâierea şi bucuria pelerinilor;

Bucură-te, dragoste părintească împărţită tuturor;

Bucură-te, că ne-ai învăţat să fim de Dumnezeu iubitori;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 10

Prin cuvinte simple ne aminteai de câtă cinste şi bucurie ne-a învrednicit Domnul, chemându-ne pe toţi să fim, după Har, fiii Dumnezeului Celui viu - Căruia se cade a-I mulţumi totdeauna şi pentru toate, făcând răbdare în încercări şi ispite, după cuvântul Domnului, care zice: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. Şi lăsându-L pe Dumnezeu să lucreze în noi după voia Sa cea sfântă, să Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

Icos 10

Ca unul întru care se odihnea Hristos, cu grijă părintească ne îndemnai să fim aproape de Dumnezeu, ca să dobândim pace şi bucurie sufletelor noastre, „căci acestea sunt lucruri dumnezeieşti, daruri ale Duhului Sfânt”, căci dobândirea Duhului Sfânt, este rostul vieţii noastre pe pământ. Pentru aceasta, cu mulţumire îţi cântăm:

Bucură-te, vas curat al darurilor;

Bucură-te, al Treimii propovăduitor;

Bucură-te, până la sfârşit smerit cugetător;

Bucură-te, că lupta cu trupul şi gândurile ai câştigat;

Bucură-te, că pe vileanul cu smerenia l-ai alungat;

Bucură-te, că vitejeşte muntele duhovnicesc l-ai urcat;

Bucură-te, că Harul Domnului peste tine s-a revărsat;

Bucură-te, mângâierea celor ce te-au cunoscut;

Bucură-te, că de bucurie sfântă pe toţi ne-ai umplut;

Bucură-te, că ucenicilor tăi eşti lumină şi scut;

Bucură-te, preaînţelept păstor, cu toţi cei în via Domnului lucrători;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 11

În cuvântul tău, ne îndemnai pe toţi la „Rugăciunea inimii” - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, spusă întru smerenia sufletului, ca fiind „o armă puternică şi sigură de mântuire”, căci precum spuneai, Domnul ne învaţă că „e mai bun un păcătos smerit, decât un drept al lui Dumnezeu mândru”, fiindcă Dumnezeu „a dat pocăinţa spre viaţă”, şi „tot cel ce crede în El, va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui”. Acestuia, ca Celui Care cunoaşte mişcarea inimii fiecăruia, cu smerenie Îi cântăm: Aliluia!

Icos 11

Având larg deschişi ochii cei duhovniceşti, ai primit fără cârtire pierderea vederii celei trupeşti, ca unul care cu adevărat după cuvântul psalmistului ai trăit: ”smeritu-m-am şi m-am mântuit”, învăţându-ne, că aşa cum ştim a primi cele bune, tot aşa să primim şi cele rele, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, preoţie închinată lui Dumnezeu;

Bucură-te, purtare de grijă pentru neamul tău;

Bucură-te, că orb fiind, cu duhul ne-ai cercetat;

Bucură-te, că purtarea mântuitoare a crucii ne-ai învăţat;

Bucură-te, al părinţilor tăi, odraslă împlinită;

Bucură-te, călăuză pe calea cea îngustă;

Bucură-te, râu de învăţătură nesecătuită;

Bucură-te, frumuseţe a plaiurilor athonite;

Bucură-te, bună vestire a celor făgăduite;

Bucură-te, moştenitor al bucuriei celei sfinte;

Bucură-te, strălucire a harului dumnezeiesc, izvorâtor al cereştilor desfătări;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 12

Cu înţelepciunea smeritelor tale cuvinte, ne-ai odihnit pe toţi, Preacuvioase, tu cel orb, dar plin de pace sfântă, pentru „bucuria pe care Duhul Sfânt o năştea înăuntrul inimii tale”, din care bogăţie sfântă ne împărţeai şi nouă - celor a căror neputiinţe le vedeai cu ochii tăi cei netrupeşti. Cu mulţumire ne plecăm ţie, iar Celui Care pe toate le ştie şi le rânduieşte, nu vom înceta a-I cânta: Aliluia!

Icos 12

S-a dus vestea în lume despre Ieromonahul Dionisie de la Colciu, ca despre un Cuvios „Ajuns la starea bărbatului desăvârşit”, însuşi Regele Charles, pe atunci Prinţ moştenitor al Marii Britanii venind să-l întâlnească pe acest „Bătrân frumos din Sfântul Munte” şi să primească de la el cuvânt de folos. Iar noi, mulţumind lui Dumnezeu pentru menirea pe care ţi-a rânduit-o, te lăudăm zicând:

Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, crin înflorit pe Muntele Athos;

Bucură-te, făclie a neamului românesc;

Bucură-te, acum în Ierusalimul celest;

Bucură-te, că slujeşti Împăratului Ceresc;

Bucură-te, neclintit iubitor de adevăr;

Bucură-te, al vremurilor viitoare vestitor;

Bucură-te, pururea cu îngerii vorbitor;

Bucură-te, că vezi faţa Stăpânului tuturor;

Bucură-te, pentru lume pururea rugător;

Bucură-te, cu Sfinţii din veac, cunună cerească de luminători;

Bucură-te, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip duhovnicesc al smeritei cugetări!

Condac 13

Mare mângâiere a primit obştea călugărilor de la Colciu prin proslăvirea ta cerească, Preacuvioase Părinte Dionisie, chip luminos al monahilor şi podoabă aleasă a creştinilor dovedindu-te, căci trecând la odihna vieţii celei veşnice, cetăţean al cerului a fi te-ai învrednicit şi în Soborul Sfinţilor Athoniţi te-ai sălăşluit, umplându-ne tuturor sufletele de bucurie, pentru care izbândă noi cinstindu-te, cu mulţumire cântăm Celui Care, după măsura dragostei fiecăruia răsplăteşte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se citesc Icos 1 şi Condac 1 şi Rugăciune

Domnului să ne rugăm:

Doamne, Tu Cel Care ai venit lumină în lume spre mântuirea lumii, Însuţi învăţându-ne că „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă”, dar că „Oricâte veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”, Iisuse Hristoase, cunoscând Tu, credinţa noastră slăbănogită şi mulţimea păcatelor pentru care nu dăm semne de adevărată pocăinţă, încă, cu îndrăzneală tot timpul te rugăm să ne binecuvintezi cu tot felul de bunătăţi, primeşte mijlocitori pe Născătoarea de Dumnezeu, dimpreună cu Toţi Sfinţii Athoniţi- între care şi Cuviosul Dionisie de la Colciu, care s-au desăvârşit duhovniceşte în Grădina sa, ca să dobândim râvnă sfântă, ca urmându-Te întru adevărată smerenie şi lucrare bineplăcută Ţie, să ne învrednicim şi noi de bucuria cea cerească. Amin!

Iar tu, Cuvioase Dionisie, poartă-ne în rugăciunile tale pe toţi cei care cinstim sfântă pomenirea ta, acum şi până la sfârşitul veacurilor, să stăm neclintiţi în Biserica lui Hristos, împlinind cu vrednicie cele spre mântuire. Amin!

Înapoi la lista de acatiste