Acatistul Cuviosului Vichentie (Chimitiuc), misionar român martir în Transnistria

(17 ianuarie)

După obişnuitul început:

Tropar: În cununa mucenicilor Tăi, Doamne, pe Cuviosul Vichentie şi pe monahia Glicheria maica sa, i-ai aşezat; pentru rugăciunile lor, dăruieşte nouă mare milă.

sau

În cununa mucenicilor Tăi, Doamne, pe Cuviosul Vichentie l-ai aşezat; pentru rugăciunile lui, dăruieşte nouă mare milă.

Fiului tău Vichentie ieromonahul, întru mucenicie ai urmat Cuvioasă Glicheria, şi lui Hristos împreună cu el te-ai arătat, Căruia roagă-te pentru noi.

Condac 1

Cu bărbăţie slujind Bisericii lui Hristos, fiara cea roşie ca un neînfricat ai înfruntat, de a cărui nebunească ură picând, cunună de martir ai luat, pentru care-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Icos 1

Frica lui Dumnezeu cea bună, de copil ai învăţat, căci deşi simpli în ale lumii, părinţii tăi Pantelimon şi Glicheria, cele de folos sufletesc te-au învăţat, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că la botez numele Vladimir ai primit;

Bucură-te, că pe malul stâng al Nistrului ai locuit;

Bucură-te, că în satul Taşlîc te-ai născut;

Bucură-te, că mai sus de Tiraspol copilăria ţi-ai petrecut;

Bucură-te, că pe meleaguri încercate viaţa ţi-ai început;

Bucură-te, mlădiţă românească în bătaia vânturilor răsărită;

Bucură-te, rânduiala lui Dumnezeu de oameni nepricepută;

Bucură-te, a românilor nestemată, vremelnic ascunsă;

Bucură-te, făclie din lumina cerească aprinsă;

Bucură-te, floare în cununa mucenicilor prinsă;

Bucură-te, cu locuitorii cereşti la care ai urcat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 2

Cine s-ar fi gândit atunci că din pământurile îndepărtate ale neamului românesc, Hristos te va chema pe tine în inima ţării spre a Sa slujire? Doar înţelepciunea de necuprins a lui Dumnezeu, cea tainic lucrătoare, care a strălucit peste tine. Lui Îi cântăm cu smerenie şi bucurie sfântă: Aliluia!

Icos 2

Tânăr frumos la suflet fiind, te-ai lăsat cucerit de minunata zidire a lumii tale înconjurătoare, a satului tău Taşlîc, uitând cu desăvârşire de animalele familiei, pe care le vegheai la păscut şi în chip proniator le-ai şi pierdut. Pentru sufletul tău frumos cu care te-a hărăzit Dumnezeu, îţi cântăm:

Bucură-te, copil ales;

Bucură-te, suflet frumos;

Bucură-te, sămânţă bună;

Bucură-te, iubitor de natură;

Bucură-te, tânăr curat;

Bucură-te, floare crescută la sat;

Bucură-te, minte deschisă;

Bucură-te, trăire aprinsă;

Bucură-te, dor după ce lumea nu are;

Bucură-te, tainică chemare;

Bucură-te, răsad binecuvântat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 3

Învăluit într-o minunată trăire, ai lăsat toate în voia lui Dumnezeu, şi răspunzând chemării celei de taină, ai trecut Nistrul înnot, punând început bun pe calea ce ţi-o pregătise ţie Domnul, Căruia, I-ai cântat cu mulţumire: Aliluia!

Icos 3

Când pronia lui Dumnezeu lucrează în viaţa omului, ca de la sine toate se aşează. Aşa s-a întâmplat şi ţie, căci trecând graniţa, ai fost lăsat să mergi la rudele tale din satul Puhăceni. Şi mulţumind lui Dumnezeu pentru grija ce ţi-a purtat, ca unui ales al Său, îţi cântăm:

Bucură-te, că ai pornit pe drumul ales ţie de Dumnezeu;

Bucură-te, că paşii te-au purtat mai aproape de neamul tău;

Bucură-te, că deşi n-aveai un loc pregătit, din mers nu te-ai oprit;

Bucură-te, că-n asta se vede lucrarea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că simţeai că acesta este drumul tău;

Bucură-te, că până nici grănicerii nu te-au oprit;

Bucură-te, că Hristos Domnul calea ţi-a limpezit;

Bucură-te, că rubedeniile de teamă nu te-au primit;

Bucură-te, că altceva ţi-era ţie pregătit;

Bucură-te, că pe cale cu nevinovăţie ai umblat;

Bucură-te, că Domnul de grijă ţi-a purtat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 4

Nu era rânduit ţie să rămâi printre ai tăi, căci temându-se să te ţină cu ei, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai ajuns la Mănăstirea „Via Arhierească” din Chişinău - metocul agricol al Mitropoliei Basarabiei, unde fiind primit, cu mulţumire ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Fiind tu iubitor de osteneală, ai făcut ascultare aici patru ani, după care ai fost trimis la Seminarul Teologic de la Neamţ, unde ai petrecut alţi patru ani, fiind închinoviat la Schitul Sihăstria, iar după absolvire ai fost rânduit încă doi ani la Mănăstirea Horăiţa. Iar noi, bucurându-ne de izbânda vieţii tale, îţi cântăm:

Bucură-te, că la mănăstirea din Chişinău ai venit;

Bucură-te, că aici cu căldură te-au primit;

Bucură-te, că până şi tu de aceasta ai fost uimit;

Bucură-te, că drumul ţi-era de sus rânduit;

Bucură-te, c-apoi la Schitul Sihăstria ai fost închinoviat;

Bucură-te, că la Seminarul de la Neamţ ai învăţat;

Bucură-te, căci ale vieţii monahale ai deprins;

Bucură-te, că şi la Mănăstirea Horăiţa ai vieţuit;

Bucură-te, că ascultările toate cu bucurie le-ai împlinit;

Bucură-te, că experienţa aceasta mult ţi-a folosit;

Bucură-te, că printre monahi îmbunătăţiţi ai umblat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 5

Timpul petrecut la seminar şi în cele câteva centre monahale moldave, au fost decisive pentru viaţa ta duhovnicească, învăţând nu doar rânduiala slujbelor şi cântarea bisericească, ci şi ştiinţa plantelor de leac, dar mai ales iconografia. Pentru toate cele rânduite ţie, cu mulţumire, neîncetat cântai: Aliluia!

Icos 5

Stând cu smerenie sub ascultare, ţi-ai urmat drumul vieţii supunându-te întru totul voii lui Dumnezeu, care ţi-a purtat paşii şi-n Bucureşti, unde fiind închinoviat la Mănăstirea Antim, ai împlinit cu multă bucurie ascultarea de paracliser al bisericii Sfântului Antim Ivireanul, nădăjduind a urma Facultatea de Teologie şi a merge în Ţara Sfântă pe urmele lui Hristos. Iar noi, pentru râvna ta cea sfântă pe care peste tot ai arătat-o, îţi cântăm:

Bucură-te, că după zece ani, în capitala ţării ai venit;

Bucură-te, că sub ocrotirea Sf. Antim, de-al casei te-ai simţit;

Bucură-te, că aici, paracliser ai fost rânduit;

Bucură-te, că multe bucurii de la Hristos ai primit;

Bucură-te, că monahi cu viaţă aleasă aici ai găsit;

Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile lor;

Bucură-te, c-ai simţit cum nimic nu e întâmplător;

Bucură-te, că renumita bibliotecă a mănăstirii ai cercetat;

Bucură-te, că ades Dealul Sfântei Patriarhii l-ai urcat;

Bucură-te, că la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou te-ai rugat;

Bucură-te, că, să mulţumeşti lui Dumnezeu pentru toate nu ai uitat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 6

Dar, tocmai pentru „un suflet plin de evlavie şi râvnitor pentru tot lucrul Domnului”, aşa cum te prezenta Sfintei Patriarhii stareţul Mănăstirii Antim, Părintele Arhimandrit Nicodim Ioniţă, Dumnezeu a rânduit ţie altceva mai înălţător, intrarea în cinul monahal. Celui Care pe toate spre binele sufletesc omului rânduieşte, Îi cântăm cu muţumire: Aliluia!

Icos 6

„Păşirea în această viaţă nouă este pentru mine cea mai mare mângâiere în urma despărţirii de toţi ai mei şi de pământul nostru românesc transnistrean, rămânând a mă ruga pentru cei ce îmi hărăzesc un dar aşa de scump”, scriai Frate Vladimir, în cererea de primire în cinul monahal, taina călugăriei fiind săvârşită de către Mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei, care în acea perioadă vieţuia la Mănăstirea Antim, moment în care ai primit numele de Vichentie. Pentru marea ta izbândă îţi cântăm:

Bucură-te, că în cinul monahal ai fost primit;

Bucură-te, că de această taină te-ai învrednicit;

Bucură-te, că într-o viaţă nouă ai păşit;

Bucură-te, că sufletul ţi s-a împlinit;

Bucură-te, că râvna sfântă ţi s-a răsplătit;

Bucură-te, că Mitropolitul Gurie Grosu te-a călugărit;

Bucură-te, că Dumnezeu spre fiii Basarabiei a privit;

Bucură-te, că de la Hristos Domnul, toate s-au rânduit;

Bucură-te, că cinstita haină monahală ai îmbrăcat;

Bucură-te, că la icoana Preasfintei Maici cu muţumire ai picat;

Bucură-te, cu toţi fraţii basarabeni, pe care pronia, la Antim v-a adunat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 7

Mare mângâiere duhovnicească ţi-a pregătit Cunoscătorul inimilor, căci la tunderea ta în monahism a cântat corul armonic format din părinţii basarabeni refugiaţi, găzduiţi tot în ctitoria ierarhului ivirean din Bucureşti. Celui Care pe toate spre bucuria şi întărirea sufletului le rânduieşte, cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icos 7

Pelerinajul tău duhovnicesc a ajuns şi pe pământurile dobrogene, la Mănăstirea Dervent, unde fiind remarcat de episcopul Gherontie Nicolau, ai fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah, încă şi însărcinat de arhiereul Eugeniu Laiu- ultimul tău stareţ la Mănăstirea Antim, cu grija Schitului „Sfânta Elena de la Mare”. Luând aminte la dragostea cu care ţi-ai împlinit ascultările oriunde pronia ţi-a purtat paşii, cu drag îţi cântăm:

Bucură-te, suflet de deşărtăciunile lumeşti neîntinat;

Bucură-te, că pas cu pas, treptele slujirii sfinte ai urcat;

Bucură-te, că talanţii cu înţelepciune ţi-ai înmulţit;

Bucură-te, că din smerenie ca un flămând te-ai hrănit;

Bucură-te, că pe calea cea dreaptă ai umblat;

Bucură-te, că din Izvorul Cel Viu te-ai adăpat;

Bucură-te, că ispitele prin rugăciune le-ai îndepărtat;

Bucură-te, că părinţilor duhovniceşti cu vrednicie ai urmat;

Bucură-te, căci prin viaţa ta, şi pe alţii ai îmbărbătat;

Bucură-te, căci cu dragoste creştinească Domnul te-a înzestrat;

Bucură-te, că înainte de toate, se vădea sufletul tău curat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 8

Periplul tău duhovnicesc avea să se închidă ca un cerc după treisprezece ani, când în cadrul Misiunii Ortodoxe Române, aveai să te întorci ca misionar pe meleagurile natale transnistrene, iniţial la Mănăstirea „Sfântul Antonie” din Osipovka-Dubăsari, care avea grijă şi de satele din jur. Pentru bucuria aceasta cu care Domnul ţi-a umplut sufletul, ai cântat cu mulţumire: Aliluia!

Icos 8

Lucrurile au luat o întorsătură dramatică când la decizia mai marilor lumii, Basarabia a intrat în componenţa Ursului de la răsărit, cea mai mare parte a misionarilor români au plecat în ţară, iar tu din dragoste pentru oamenii şi locurile natale, ai rămas acolo, în scurt timp fiind numit preot în Taşlîc, satul tău natal. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că nu teama, ci dragostea ai ales;

Bucură-te, că prin aceasta, roada cea coaptă ai cules;

Bucură-te, că aici, râvnă şi mai mare ai arătat;

Bucură-te, ca unul care ştiai nevoile oamenilor din sat;

Bucură-te, că după ani de pelegrinări, familia ţi-ai regăsit;

Bucură-te, că dorul de locurile natale, Hristos ţi-a împlinit;

Bucură-te, că vânturi străine aveau să se abată peste sat;

Bucură-te, căci cu bărbăţie în faţa lor ai stat;

Bucură-te, căci cuvânt cu putere Dumnezeu ţi-a dat;

Bucură-te, că nu întâmplător glasul cel tainic aici te-a chemat;

Bucură-te, că mărturisitor şi luptător pentru credinţă aici ai fost aşezat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 9

Cu multă bucurie şi speranţă ai fost primit de oamenii satului natal, iar tu, cu râvna-ţi caracteristică te-ai avântat a repara biserica „Sfântul Gheorghe” din satul tău, distrusă în bună parte de bombardamente, îngrijindu-te personal să aduci materialele necesare de la Odessa şi Chişinău. Şi implicându-te personal în lucrările de reparaţie, mulţumeai în taină lui Dumnezeu pentru toate, cântând: Aliluia!

Icos 9

Atâta dragoste şi râvnă aveai, încât pentru toate cele necesare găseai timp şi cu discernământ sfânt în toate te implicai, cântând cu proorocul: ”Doamne întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere”. Încă, ai şi confecţionat diferite obiecte de cult şi ai pictat douăzeci şi patru de icoane pentru biserică, dintre care unele mai există şi azi. Pentru toate acestea, cu emoţie sfântă îţi cântăm:

Bucură-te, că iubirea lui Hristos în tine s-a sălăşluit;

Bucură-te, că-n toată lucrarea, pe Dumnezeu L-ai slăvit;

Bucură-te, că de repararea bisericii imediat te-ai apucat;

Bucură-te, că Sfântul M.Mc.Gheorghe s-a bucurat;

Bucură-te, că şi diverse obiecte bisericeşti ai lucrat;

Bucură-te, că douăzeci şi patru de icoane ai pictat;

Bucură-te, că prin ele biserica s-a împodobit;

Bucură-te, că prin fapte, credinţa ţi-ai dovedit;

Bucură-te, că la toată fapta bună erai neobosit;

Bucură-te, că vrednic slujitor al lui Hristos, lumea te-a aflat;

Bucură-te, că Dumnezeului Celui Viu, jertfa I-ai închinat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 10

Dar grija ta cea mare se îndrepta către oamenii locului, care erau istoviţi de războaie şi de teama persecuţiilor pe care le prevedeau. Iar ei simţindu-te ca unul de-al lor, şi om al lui Dumnezeu, te aveau pe tine ca pe acela în ajutorul căruia nădăjduiau. Şi picând la Născătoarea de Dumnezeu cu rugăciune şi nădejde, întărire în încercări pentru toţi cereai. Iar Preasfânta, rugăciunea ta primind, om de nădejde şi ajutor pe însăşi maica ta Glicheria ţi-a rânduit, care taina călugăriei primind, împreună cu tine cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Un suflu nou se simţea în viaţa creştinilor din Taşlîc, care se adunau în casa ta, unde învăţau tipicul şi cântările, punând bazele a două coruri bisericeşti, participând la procesiunile pentru ploaie în zilele de secetă şi învăţând tainele plantelor medicinale. Iar Sfinţia ta erai sufletul acestei lucrări duhovniceşti, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos nimic n-ai pregetat;

Bucură-te, că vrednic slujitor al bisericii, credincioşii te-au aflat;

Bucură-te, că pentru nevoile lor, ale tale toate le-ai lăsat;

Bucură-te, rugător fierbinte către Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioase, cu toţi din neamul tău;

Bucură-te, rază luminoasă de la Hristos aprinsă;

Bucură-te, candelă a credinţei strămoşeşti nestinsă;

Bucură-te, împlinitor al poruncilor împărăteşti;

Bucură-te, iubitor de frumuseţi cereşti;

Bucură-te, pildă de slujire vrednică de urmat;

Bucură-te, căci cuvântul Evangheliei lui Hristos în sufletul lor l-ai semănat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 11

În duminici se aduna mulţime de credincioşi în biserica ta, mulţi veniţi din satele din jur, căci făcusei ca la 1500 de fii şi fiice duhovniceşti, de a căror suflet, cu grijă şi dragoste sfântă te îngrijeai, însăşi autorităţile locale venind în miez de noapte să se cunune sau să-şi boteze pruncii, de a căror primire se ocupa monahia Glicheria. Şi toţi dădeau slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 11

Cu toată discreţia cerută de vrăjmăşia vremurilor, casa parohială devenea adesea neîncăpătoare, însăşi Maica Glicheria îndemnându-i pe toţi la o viaţă cucernică: „Lăsaţi lucrul, azi e sărbătoare, haideţi la biserică. Chiar nu puteţi să lăsaţi treburile casnice, pentru Dumnezeu?”, iar tu, urmându-ţi menirea, în biserică, în mijlocul lor, slăveai pe Dumnezeu fără încetare, pentru care-ţi cântăm:

Bucură-te, pildă de iubire creştină;

Bucură-te, inimă plină de lumină;

Bucură-te, rugăciune primită;

Bucură-te, osteneală împlinită;

Bucură-te, răbdare de sus dăruită;

Bucură-te, a Transnistriei înmiresmată floare;

Bucură-te, a românilor mlădiţă roditoare;

Bucură-te, străjer la hotarele pământului românesc;

Bucură-te, luptător pe tărâmul duhovnicesc;

Bucură-te, că în via lui Hristos bine ai lucrat;

Bucură-te, că iubitor de neam şi credinţă te-ai arătat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 12

Fierbea fiara atee de lucrarea ta, Părinte Vichentie, simţind cum pe bună dreptate, „ţăranii din colhoz au încredere numai în Biserică”, şi punând presiune pe biserică prin mărirea taxelor, propunându-ţi favoruri lumeşti în schimbul renunţării la lucrarea ta slujitoare, chiar la călugărie, toate fără rezultat, a trecut la ameninţări de tot felul, căutând a închide biserica. Iar tu, întru curăţia sufletului cântând cu proorocul:”Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”, le spuneai: „Eu sunt însurat cu mireasa lui Hristos!” [Biserica], şi lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icos 12

S-a ridicat vrăjmaşul să te piardă, şi folosindu-se de unii consăteni potrivnici credinţei, a intrat în casa ta noaptea, mişeleşte, şi v-a ucis în somn, pe tine şi pe maica ta, prin bătăi cu bâta şi tăieturi cu cuţitul. Jale l-a cuprins pe fratele tău a doua zi, când v-a găsit martirizaţi, în aşternuturile voastre. Şi jale şi cutremur s-a aşternut peste creştineasca comunitate, căreia nu de puţine ori îi spusesei: „Eu voi avea o moarte precum cea a lui Iisus Hristos, voi avea nuntă roşie, la care vor plânge şi pietrele. Moartea mea va fi cauzată de seceră şi de ciocan.” Iar noi, minunându-ne de cuvintele tale prooroceşti, îţi cântăm:

Bucură-te, că sfârşitul vostru mucenicesc s-a pecetluit;

Bucură-te, că mai înainte şi tatăl tău, tot de mana fiarei a pierit;

Bucură-te, călăuză către cer urmaşilor lăsată;

Bucură-te, sprijin celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, a bisericii stea luminoasă;

Bucură-te, floare în cununa strămoşească;

Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;

Bucură-te, mijlocitor la Împăratul ceresc;

Bucură-te, că sângele tău mucenicesc pământul ţării l-a sfinţit;

Bucură-te, acum lângă Cel Care pe toate le-a rânduit;

Bucură-te, mărturisitor al lui Hristos neînfricat;

Bucură-te, Cuvioase Vichentie, care prin moarte martirică cerul l-ai câştigat!

Condac 13

O, Cuvioase Părinte Vichentie, care împreună cu monahia Glicheria- maica ta, prin pronia lui Dumnezeu aţi fost aşezaţi în cununa de martiri ai neamului românesc şi a întregii Biserici a lui Hristos, învrednicindu-vă a vedea slava lui Dumnezeu în Împărăţia cerească, rugaţi-vă pentru pacea slujitorilor şi închinătorilor lui Hristos din lumea întreagă, care odată cu noi cinstitorii voştri, cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se citesc Icos 1 şi Condac 1, şi

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care prin dragostea Ta cea sfântă, ne-ai strâns laolaltă în Biserica cea luptătoare, ca împreună cu Biserica cea biruitoare, să slăvim Treimea Cea de o Fiinţă şi nedespărţită: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, primeşte Doamne, smerita noastră rugăminte, ca în veci fiara cea roşie să nu mai poată tulbura Biserica Ta, pentru care rugători aducem pe Preasfânta Ta Maică şi toată Ceata martirilor, mucenicilor, mărtirisitorilor din veac.

Iar voi, Cuvioşilor Martiri Vichentie şi Glicheria, împreună cu Sfinţii Români din toate timpurile şi locurile, rugaţi-vă neîncetat lui Hristos Domnul, să dăinuiască până la sfârşitul veacurilor credinţa noastră strămoşească şi să ridice din fiecare generaţie fii vrednici de Împărăţia Sa cerească. Amin!

Înapoi la lista de acatiste