Acatistul Răscumpărătorului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos Domnul
După obişnuitul început:
Condac 1
Veniţi popoare şi voi toţi fiii Dumnezeului Celui viu, să cădem cu pocăinţă la Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Domnul, „Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea prin Evanghelie” şi să-I cântăm pururea cu mulţumire: Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Icos 1
„Celui ce este Amin, martorul Cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu”, Stăpânul, Atotputernicul, Făcătorul a toate, „întru Care sunt ascunse toate virtuţile înţelepciunii şi ale cunoştiinţei”, să Îi cântăm cu cutremur:
Slavă Ţie, Celui Care zidirii Tale, lumina i-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, din ape tulburi pe piatră ne-ai ridicat;
Slavă Ţie, Celui Care, lumina Feţei Tale către noi ai îndreptat;
Slavă Ţie, Celui Care, la pacea Ta cea sfântă ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Celui Care, fără încetare făptura ai cercetat;
Slavă Ţie, Celui Care, din cădere capul nostru L-ai înălţat;
Slavă Ţie, Celui Care, milele Tale peste noi le-ai revărsat;
Slavă Ţie, Celui Care, frumuseţea Legii Tale ne-ai învăţat;
Slavă Ţie, Celui Care, cu dragoste părintească la noi ai căutat;
Slavă Ţie, Celui Care, la mântuirea lumii întregi ai vegheat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, de-a pururi eşti Viu şi Binecuvântat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 2
Cel ce ai zis:”Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine”, „Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel Care a murit şi a înviat”, „Cel Care are sabia ascuţită de amândouă părţile”, Dumnezeule, „ai Cărui ochi sunt ca para focului şi picioarele asemenea aramei strălucitoare”, primeşte din buze de tină cântarea noastră: Aliluia!
Icos 2
„Dintru început Tu Doamne, pământul L-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile”, „Cel ce şezi pe Heruvimi”, „Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină”, „Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli pe aripile vânturilor”, „Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură”, cercetează cu mântuirea zidirea Ta, care-ţi cântă:
Slavă Ţie, Celui Care, cerurile şi toate cele nevăzute le-ai zidit;
Slavă Ţie, Celui Care, pământul cu toate ale lui, le-ai alcătuit;
Slavă Ţie, Celui Care, din pământ şi din apă pe om l-ai tocmit;
Slavă Ţie, Celui Care, cu grija pentru om, pe îngeri ai uimit;
Slavă Ţie, Celui Care, inimă curată şi duh drept ne tocmeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, putere, seninătate şi scăpare, ne eşti;
Slavă Ţie, Celui Care, lumină, pace şi bucurie răspândeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, în toată lucrarea cea bună ne întăreşti;
Slavă Ţie, Celui Care, mântuirea tuturor o doreşti;
Slavă Ţie, Celui Care, cuvânt cu putere vestitorilor Tăi dăruieşti;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, Împăratul păcii şi al iubirii eşti;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 3
După veşnicele, necuprinsele Tale judecăţi, l-ai zidit pe om zicând: ”să facem om după Chipul şi asemănarea Noastră” şi l-ai rânduit pe el a fi părtaş la „frumuseţea cea negrăită a Slavei Tale”, după cuvântul: „Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”, pentru care rânduială, cu mulţumire-Ţi vom cânta pururea: Aliluia!
Icos 3
Dar eu, nesocotind porunca Ta, m-am făcut vinovat înaintea Feţei Tale, şi izgonit fiind din Rai, m-am văzut îndurerat de lipsa Ta, şi plângând, nemângâiat Te-am căutat Doamne, iar Tu, întru mila Ta, ai alinat sufletul meu cu nădejdea întoarcerii mele „acasă”, la Creatorul meu. Pentru aceasta, cu mulţumire, Îţi cânt:
Slavă Ţie, Celui Care, pe noi rătăciţii niciodată nu ne părăseşti;
Slavă Ţie, Celui Care, întru necazurile noastre ne întăreşti;
Slavă Ţie, Celui Care, cererile noastre cu bunăvoirea Ta le-mplineşti;
Slavă Ţie, Celui Care, dreptatea Ta pentru toţi o vesteşti;
Slavă Ţie, Celui Care, pe căi neînţelese, îndreptarea noastră o croieşti;
Slavă Ţie, Celui Care, prin Legea Ta, pornirile făpturii potoleşti;
Slavă Ţie, Celui Care, adesea, cu varga Ta ne înţelepţeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, din nedreapta defăimare ne izbăveşti;
Slavă Ţie, Celui Care, căderea, şi ridicarea noastră Tu o cunoşti;
Slavă Ţie, Celui Care, ne-nveţi în voia Ta să stăm, căci binele ni-l doreşti;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, pururea Cale, Adevăr şi Viaţă ne eşti;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 4
Şi-am rătăcit ca un pribeag, şi rele nenumărate am făcut, şi Te-am amărât încă de la început când pe dreptul Abel l-am omorât, iar când „Noe a căpătat milă înaintea Domnului”, ca Unul Care „ai împărăţit peste potop”, fără să merit o nouă şansă mi-ai dat şi ca o arvună curcubeul mi-ai arătat. Iar eu nevrednicul, acum, până nu e prea târziu, neîndrăznind a ridica ochii la cer, cânt Ţie: Aliluia!
Icos 4
Iar peste veacuri, când l-ai aflat pe Avraam, om cu credinţă adevărată, împlinitor voilor Tale, l-ai rânduit pe el „părinte al multor neamuri”, şi pe mine încremenitul, prin credinţa lui Isaac, m-ai făcut fiu lui Avraam, dându-mi încă o şansă, pentru care cu mulţumire mă plec astăzi cântând:
Slavă Ţie, Celui Care, din locaşul Tău cel sfânt la noi ai căutat;
Slavă Ţie, Celui Care, prin Cuvântul în mijlocul lumii ai lucrat;
Slavă Ţie, Celui Care, de îndurările Tale nu ne-ai depărtat;
Slavă Ţie, Celui Care, picioarele spre Tine ni le-ai îndreptat;
Slavă Ţie, Celui Care, celor smeriţi, capul le-ai ridicat;
Slavă Ţie, Celui Care, cu îndreptările Tale, pe rătăciţi ai cercetat;
Slavă Ţie, Celui Care, celor în nevoi milostivire le-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, din apele stricăciunii ne-ai salvat;
Slavă Ţie, Celui Care, din chinurile iadului ne-ai scăpat;
Slavă Ţie, Celui Care, cu mila Ta, la loc larg ne-ai aşezat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, sălăşluieşti în cei care-n voia Ta au umblat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 5
Şi iarăşi uitând de Tine, am rătăcit negăsind cărarea cea bună, deşi nemeritate şi uimitoare lucruri mi-ai arătat. Şi ai ales pe Moise, şi i-ai dat lui Tablele Legii, pentru mine cel pierdut, să aflu calea spre Tine şi tărâmul în care curge lapte şi miere, rânduit celor ce nu Te-au uitat, ca, venindu-mi în fire, să mă bucur că Te-am aflat şi să cânt: Aliluia!
Icos 5
Veacuri de-a rândul din nou pribegind, am călcat Legea Ta, uitând de grija ce mi-ai purtat, şi ignorând cuvintele ce prin prooroci mi-ai trimis, idolilor m-am închinat şi părtaşi la moartea trimişilor Tăi făcându-mă, de Tine întru totul m-am depărtat. Tu însă, cu răbdare dumnezeiască m-ai aşteptat, ca amintindu-mi de Tine, să-ncep să Te caut. Pentru care acum, cu mulţumire îţi cânt:
Slavă Ţie, Celui Care, întru cele sfinte locuieşti;
Slavă Ţie, Celui Care, zidirea Ta niciodată nu o părăseşti;
Slavă Ţie, Celui Care, pentru poporul Tău marea ai despicat;
Slavă Ţie, Celui Care, cu grijă părintească calea i-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, cu apă din piatră seacă l-ai adăpat;
Slavă Ţie, Celui Care, pâine îngerească să mănânce i-ai dat;
Slavă Ţie, Celui Care, dragoste părintească i-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, strigătul i-ai auzit şi milă la Tine a găsit;
Slavă Ţie, Celui Care, vicleşugul şi minciuna aspru ai pedepsit;
Slavă Ţie, Celui Care, niciodată nu Te-ntorci de la ce-ai poruncit;
Slavă Ţie, Celui Care, adevărul, curăţia şi sârguinţa în om ai căutat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, la frumuseţea cerească pe toţi ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 6
Şi văzându-mă pribegind ca o oaie pierdută, Însuţi în lume Te-ai coborât, luând chip de om, ca prin „asemănare să chemi pe cel asemenea” şi să mă tragi din prăpastia morţii, arătându-Te Om desăvârşit întru toate, răsărind din pururea Fecioara Maria prin umbrirea Duhului Sfânt, „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.” Dar eu împietritul, nici măcar n-am ştiut, ca să-Ţi cânt: Aliluia!
Icos 6
Mă cutremur acum Doamne, amintindu-mi cât de orb şi de surd am fost, căci în zadar isprava lui Ilie Proorocul am văzut, în zadar pe Isaia Proorocul l-am auzit strigând, pe David proorocul cântându-Ţi şi pe Ioan Înaintemergătorul Împărăţia cerurilor vestind, până când glas din cer, de la Tatăl a venit: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit!” Şi din amorţeală, parc-am început să mişc. Acum cutremurându-mă de toată nesăbuinţa mea, cu pocăinţă cad la Tine, cântând:
Slavă Ţie, Celui Care, din pururea Fecioară Maria trup ai luat;
Slavă Ţie, Celui Care, ai ales-o să fie părtaşă tainei din veac;
Slavă Ţie, Celui Care, ca Fiul Omului, lumii Te-ai prezentat;
Slavă Ţie, Celui Care, din rânduiala preaînaltă Te-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, din bezna vieţii ne-ai salvat;
Slavă Ţie, Celui Care, din multe necazuri ne-ai scăpat;
Slavă Ţie, Celui Care, sufletele prin Evanghelie ne-ai luminat;
Slavă Ţie, Celui Care, păcatele lumii pe umerii Tăi le-ai ridicat;
Slavă Ţie, Celui Care, Lumina în lume ai revărsat;
Slavă Ţie, Celui Care, calea de mântuire ne-ai trasat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, la Împărăţia şi Slava Ta ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 7
Căutându-mă iarăşi pe mine rătăcitul, fără odihnă cetăţile le-ai colindat, tâlcuindu-mi toate cele din Lege şi din Prooroci, şi iubirea fără condiţii instituindu-mi, Legea cea nouă, a păcii şi a iubirii, m-ai învăţat, ca să rămână lumii în veac. Încă, şi să mă rog m-ai învăţat, zicând: „Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.” Amin! Aliluia!
Icos 7
Şi necăutând la faţa mea, din nevoi m-ai scos, căci, bolnav fiind m-ai vindecat, când mort am picat m-ai înviat, şi de faţă cu mine minuni de negrăit ai lucrat. Dar pentru zavistie, pentru strâmbătate, pentru vicleşug şi agoniseală nedreaptă, pe mine netrebnicul nu m-ai cruţat, care uitând toate, în neascultare iar am picat, pentru care acum, ca unul ce sunt vrednic de plâns, mă plec Ţie cu pocăinţă, cântând:
Slavă Ţie, Celui Care, mântuirea o binevesteşti;
Slavă Ţie, Celui Care, nevăzut ne însoţeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, din necazuri ne izbăveşti;
Slavă Ţie, Celui Care, gândurile ni le citeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, cele nefăcute dinainte le cunoşti;
Slavă Ţie, Celui Care, ca pe o carte sufletele le citeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, sprijinitor în toate ne eşti;
Slavă Ţie, Celui Care, plângerea noastră o primeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, cererile ni le împlineşti;
Slavă Ţie, Celui Care, fapta cea bună ne-o preţuieşti;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, pace şi bucurie sufletelor noastre dăruieşti;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 8
Şi mintea încercând să mi-o pui în mişcare, mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti în faţa mea ai hrănit, în mijlocul furtunii mergând pe apa mării la mine-ai venit, şi marea ai certat şi de la pieire m-ai salvat, ca să mă înveţi că alături de Tine, de nimic n-ar trebui să fiu îngrijorat, ci doar să cânt: Aliluia!
Icos 8
Şi ochii sufletului dorind să-mi deschizi spre cele înalte, pe Muntele Tabor cu Tine m-ai luat, unde în lumină Te-am văzut îmbrăcat, cu Faţa ca un soare strălucind, cu Moise şi Ilie vorbind. Şi glas din cer auzind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi!”, m-am înspăimântat eu neştiutorul văzându-Te în Lumina Slavei Tale, şi la pământ am picat, neîndrăznind a mai ridica ochii la Tine, pentru care acum, cu cutremur Îţi cânt:
Slavă Ţie, Celui Care, Împărat peste seminţii, popoare şi neamuri eşti;
Slavă Ţie, Celui Care, pământul, veacurile şi mântuirea omului stăpâneşti ;
Slavă Ţie, Celui Care, întru slavă mai mult decât soarele străluceşti;
Slavă Ţie, Celui Care, salvarea lumii ai venit s-o vesteşti;
Slavă Ţie, Celui Care, ca un Stăpân în cer şi peste pământ domneşti;
Slavă Ţie, Celui Care, cheile morţii şi ale iadului stăpâneşti;
Slavă Ţie, Celui Care, Creaţia Ţi se supune când porunceşti;
Slavă Ţie, Celui Care, har peste har reverşi peste cine doreşti;
Slavă Ţie, Celui Care, la Lumina Slavei Tale ne călăuzeşti;
Slavă Ţie, Celui Care, întru slavă cerească pururea împărăţeşti;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, Liturghia îngerească la Altarul Cerului slujeşti;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 9
Greu a fost pentru mine cuvântul acesta pe care L-ai spus: ”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în toate zilele, şi să-Mi urmeze Mie, căci cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, iar cine-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela se va mântui. Căci ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci Cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina de el şi Fiul Omului când va veni întru Slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” Şi precum a trecut vântul pe la urechile mele, aşa şi cuvintele Tale, Doamne, şi încremenit în noaptea vieţii, nu m-am învrednicit a cânta: Aliluia!
Icos 9
Iar pe când Te priveam urcând cărarea pe asină spre Templu din Ierusalim cu ucenicii Tăi, Iisuse, pruncii cu ramuri de finic Te-au întâmpinat cântând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! (...) Osana întru cei de sus!”. Atunci mi-am pus şi eu haina jos să treci peste ea, neştiind prea bine de ce şi nebănuind nimic din cele ce-au urmat. Şi-apropiindu-se Paştile, m-ai luat cu Tine în foişor şi deşi ştiai c-am să Te vând pe treizeci de arginţi, picioarele mie ticălosului mi le-ai spălat, la Cina Domnească m-ai aşezat, din Potirul Nemuririi să beau, cu Mâna Ta mi-ai dat, şi m-ai învăţat, în acest fel de Tine să-mi amintesc, cât trăiesc. Pentru aceasta, cu înfricoşare Îţi cânt acum:
Slavă Ţie, Celui Care, spre Templu ne-ai purtat;
Slavă Ţie, Celui Care, calea ce-avem de urmat ne-ai indicat;
Slavă Ţie, Celui Care, curăţia copiilor ne-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, spre aceasta pe toţi ne-ai îndemnat;
Slavă Ţie, Celui Care, să-Ţi urmăm întru bucurie ne-ai învăţat ;
Slavă Ţie, Celui Care, la Cina Domnească ne-ai invitat;
Slavă Ţie, Celui Care, la Potirul Nemuririi ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Celui Care, Sfânta Euharistie ai iniţiat;
Slavă Ţie, Celui Care, Biserica vie pe pământ ai înfiinţat;
Slavă Ţie, Celui Care, să Te căutăm în Sfintele Taine ne-ai îndemnat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, ca fii ai lui Dumnezeu prin împărtăşire ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 10
Şi-n noaptea cea rea a vieţii mele, Iisuse, când Te rugai în Ghetsimani cu lacrimi de sânge, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci cum Tu voieşti”, eu vânzătorul, Te-am dat în mâna celor care vroiau să Te piardă, care batjocorindu-Te, Te-au pălmuit, Te-au scuipat, coroană de spini Ţi-au înfipt pe cap, şi cu judecată nedreaptă judecându-Te, la moarte pe Cruce Te-au dat. Iar eu, am privit toate acestea, şi la Tine, Care tăcând, „ca un Miel spre junghiere Te-ai dat”, şi în prostia mea, cu mintea înfierbântată am strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”, şi până Te-au ţintuit pe Cruce, nebunia orbirii mele n-a încetat. Şi nepricepând eu grozăvia faptelor mele, pe care spre pierzania mea cu sârguinţă le-am lucrat, m-am pierdut cu totul de Tine, şi n-am cântat: Aliluia!
Icos 10
Apropiindu-se clipa plecării, pe Maica Ta prăbuşită de durere sub Cruce, ucenicului iubit o ai încredinţat, apoi grăid: „Săvârşitu-S-a!”, sufletul în mâinile Părintelui Ceresc Ţi L-ai dat. Iar eu nemernicul, fiul răutăţii şi al durerii, în orbirea mea, n-am priceput, Hristoase Doamne, că ai băut paharul acesta de bună voie, din rânduială preaînaltă, spre mântuirea mea şi-a lumii întregi, din veac şi până-n veac. Şi groază de moarte m-a apucat, când lumina zilei în negură şi vuiet năprasnic pe loc s-a schimbat, pământul din adâncuri s-a cutremurat şi catapeteasma Templului s-a despicat. Şi-atunci, pentru prima dată am strigat: „Cu adevărat, Acesta Fiul lui Dumnezeu a fost!” Şi îngropat fiind Tu ca un om, a treia zi ca un Biruitor al morţii ai Înviat, precum spusesei: „Dărâmaţi templul acesta [al sufletului] şi în trei zile îl voi ridica.” Şi de grozăvia faptelor mele cutremurându-mă, am început a cânta:
Slavă Ţie, Celui Care, sfinţenie şi măreţie-n cer, făpturii ai pregătit;
Slavă Ţie, Celui Care, lumină din Lumina Ta peste noi ai strălucit;
Slavă Ţie, Celui Care, pe cei ce cred în Tine, cu numele Tău i-ai numit;
Slavă Ţie, Celui Care, mântuirea lumii prin Jertfă pe Cruce ai făptuit;
Slavă Ţie, Celui Care, prin moartea Ta, moartea ai biruit;
Slavă Ţie, Celui Care, semn de biruinţă Crucea Ta a devenit;
Slavă Ţie, Celui Care, viaţă din Viaţa Ta ne-ai dăruit;
Slavă Ţie, Celui Care, misiunea din veac încredinţată, ai împlinit;
Slavă Ţie, Celui Care, dreapta Judecata a lumii ai vestit;
Slavă Ţie, Celui Care, să împărăţeşti în cer şi peste pământ Ţi s-a dăruit;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, în Treime, pe Tronul Slavei eşti de nebiruit;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 11
Iar după Înviere, arătându-Te Mariei-Magdalena, lui Petru şi ucenicilor, le-ai tâlcuit cele întâmplate şi cele ce vor mai fi, asigurându-i că după Înălţarea Ta, le vei trimite pe Duhul Cel Preasfânt, ca să rămână cu ei şi să boteze „prin apă şi prin Duh” pe toţi cei ce vor crede şi vor urma Lui. Apoi Înălţându-Te cu trupul la cer, Te-ai aşezat lângă Tatăl, după cuvântul:” Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăşmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.(...) Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec.” Şi ai trimis pe Mângâietorul, „Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”. Şi ridicându-mă din moartea sufletului, am picat la Tine rugându-Te să iei de la mine mirosul cel greu al păcatelor mele, şi primind Sfântul Botez, întru curăţia sufletului am cântat: Aliluia!
Icos 11
Şi sufletul meu a căutat la Tine, „Cel Sfânt şi Cel Adevărat”, fiindcă „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”, căci se împlinea sub ochii mei cuvântul: „În zilele din urmă, zice Domnul, voi turna Duhul Meu peste tot trupul”, „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte se vor adăuga vouă” şi încă: „Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui, şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.”. Acum, din somnul morţii desmeticindu-mă, aud glasul Tău zicând: „Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească!”, şi cu smerenie Te caut Iisuse, cântând:
Slavă Ţie, Celui Care, bun, blând şi mult milostiv Te-am aflat;
Slavă Ţie, Celui Care, învăţătură cerească lumii ai dat;
Slavă Ţie, Celui Care, adevărul ai întărit şi blândeţea ai lăudat;
Slavă Ţie, Celui Care, pe sărmani şi pe năpăstuiţi i-ai ajutat;
Slavă Ţie, Celui Care, pe rău făcătorii şi ucigaşii Tăi i-ai iertat;
Slavă Ţie, Celui Care, iertarea şi iubirea fără condiţii ne-ai învăţat;
Slavă Ţie, Celui Care, pământul cu îndurările Tale l-ai umplut;
Slavă Ţie, Celui Care, ucenici dintre oameni Ţi-ai făcut;
Slavă Ţie, Celui Care, morţi ai înviat şi puterea iubirii ne-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, să împlinim Evanghelia ne-ai îndemnat;
Slavă Ţie, Celui Care, la Împărăţia lui Dumnezeu ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, în cer şi mai presus de ceruri eşti preaslăvit şi lăudat;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 12
Şi ne-ai făcut cunoscut nouă: „Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. Iar „pe cel ce biruieşte [„ispita ce va să vină peste lume ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ”], îl voi face stâlp în Templul Dumnezeului Meu”, vestire pentru care cu mulţumire şi zdrobire de inimă Îţi cânt, Doamne: Aliluia!
Icos 12
Şi iarăşi: „Celui ce biruieşte, îi voi da să şadă cu Mine pe Scaunul Meu, precum eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe Scaunul Lui”, ca să vadă slava Domnului, Căruia I se va cânta fără odihnă: ”Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine, dând mulţumită Celui ce şade pe Tron, Celui ce este viu în vecii vecilor”. Atunci Îţi vor cânta Ţie „zecile de mii de zeci de mii de îngeri”: „Vrednic eşti Doamne Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut”. Acestora dorind a mă alătura şi eu, cad la Tine cu cutremur, cântând:
Slavă Ţie, Celui Care, cerul şi pământul le-ai făcut din nimic;
Slavă Ţie, Celui Care, pe cei ce Te-au părăsit, nu i-ai părăsit;
Slavă Ţie, Celui Care, Legile Împărăţiei, făpturii le-ai dăruit;
Slavă Ţie, Celui Care, pentru lume, Jertfa de voie ai primit;
Slavă Ţie, Celui Care, Biserică nemuritoare lumii ai clădit;
Slavă Ţie, Celui Care, ceasul Judecăţii L-ai pregătit;
Slavă Ţie, Celui Care, frumuseţea Cerului ne-ai arătat;
Slavă Ţie, Celui Care, la Ospăţul cel mare ne-ai chemat;
Slavă Ţie, Celui Care, pe Scaunul Slavei Treimii eşti aşezat;
Slavă Ţie, Celui Care, prin rânduiala Ta cea sfântă, lumea ai salvat;
Slavă Ţie, Doamne, Celui Care, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, împărăţeşti în veac;
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre!
Condac 13
Ţie, Hristoase Doamne, la vremea rânduită, cântare nouă va să Ţi se cânte: ”Vrednic eşti să iei [spre Judecată] Cartea [în care sunt scrişi toţi oamenii] şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost junghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu cu Sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul, şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ”, la care va răspunde „toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea”: „Celui ce şade pe Tron şi Mielului, fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea în vecii vecilor!”Amin! Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Apoi se vor citi: Icos 1 şi Condac 1 şi
Rugăciunea
Domnului să ne rugăm:
Dumnezeul veacurilor și Dumnezeul meu, Atotţiitorule, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Făcătorul meu, Purtătorule de grijă, Dătătorule a tot binele, Răscumpărătorul şi Mântuitorul meu, Părinte al îndurărilor, Cunoscătorile de inimi, cum voi putea căuta la Tine, eu neştiutorul, împietritul, rătăcitul, încremenitul, netrebnicul, răzvrătitul, ticălosul şi vânzătorul Tău, care nimic bun n-am a-Ţi pune înainte?! Ci cad numai la Tine cerând iertare pentru toate nelegiuirile mele pe care cu osârdie spre pierzania mea le-am lucrat. Şi Te rog: Doamne nu mă lăsa pe mine din binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice. Doamne, orice am greşit cu mintea, cu cuvântul sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea ta, dă-mi după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru Împărăţia Ta. Amin!
Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne nu mă lăsa pe mine. Doamne nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci fă să fie şi întru mine voia Ta, că binecuvântat eşti în veci. Amin!
Căci Tu eşti Doamne, Lumina cea mai presus de toată lumina, Bucuria cea mai presus de toată bucuria, Odihna cea mai presus de toată odihna, Viaţa cea adevărată şi Mântuirea care dăinuieşte în vecii vecilor. Amin!
Înapoi la lista de acatiste