Acatistul Ieroschimonahului Antim Găină de la Mănăstirea Secu, Neamț

(+ 29 August)

După obișnuitul început:

Tropare:

1. Cunună nestricăcioasă ți-ai agonisit, Cuvioase Antim, Lauda Secului, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască mare milă.

2. La râvna rugăciunii tale căutăm, Cuvioase Antim, ajută nouă cu rugăciunile tale!
3. Candelă de veghe fii nouă, Cuvioase Antim, obștea ta ajută și o luminează, ca un ceresc mijlocitor.

4. Bucurie v-ați făcut nouă, Sfinților Vichentie și Antim, roagați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greșeli și mare milă.

5. De cununa bucuriei învrednicindu-te, Cuvioase Antim, roagă-te pentru noi, să ne mântuim!

Condac 1

Vrednic de laudă ești Cuvioase Antim, că stăruindu-ți în minte că ”nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe ceea ce va să fie”, te-ai legat făgăduinței: ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate (...) se vor adăuga vouă”, căci ”toată darea cea bună de sus este, pogorându-se de la Părintele Luminilor”, și Cuvântului Vieții ai urmat, din Lumina Adevărului hrănindu-te, pentru care-ți cântăm: Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Icos 1

Ai fost pătruns de cuvântul că: ”Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viața veșnică”, și refuzând plăcerile cele trecătoare ale lumii, ai luat jugul slujirii lui Hristos, de a Cărui dragoste rănindu-te, ai ajuns ”modelul de desăvârșire monahală” al vremii tale, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, floare aleasă;

Bucură-te, făclie luminoasă;

Bucură-te, suflet smerit;

Bucură-te, slujitor neobosit;

Bucură-te, sihastru tăinuit;

Bucură-te, stâlp al răbdării;

Bucură-te, pildă a înfrânării;

Bucură-te, însetat rugător;

Bucură-te, viteaz nevoitor;

Bucură-te, bucuria călugărilor;

Bucură-te, mireasmă a Duhului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 2

Ca un însetatat alergai la Izvorul Vieții întru adâncă smerenie îmbrăcat, în inimă gătind sălaș Duhului. Și slăvind pe Dumnezeu pentru toate, cu proorocul grăiai: ”Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, [Doamne], ca cel ce a aflat comoară mare”, căci ”pace multă au cei ce iubesc Legea Ta” [și] ”păzesc cuvintele Tale”. Aliluia!

Icos 2

Liniștea cea tainică căutând, întru aspră nevoință, rugăciune neîncetată și privegheri duhovnicești te-ai avântat, urmând marelui tău duhovnic - Cuviosul Vichentie Mălău, de care ascultare desăvârșit făcând, de roade bogate te-ai învrednicit, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, că din tinerețe viața de mănăstire ai îmbrățișat;

Bucură-te, că la Mănăstirea Secu locaș de nevoință ți-ai aflat;

Bucură-te, că-n viața călugărească, cu tata și bunicul ai intrat;

Bucură-te, că pe Cuviosul Vichentie duhovnic ți l-ai luat;

Bucură-te, că de treapta preoției și-a duhovniciei te-ai învrednicit;

Bucură-te, că să nevoiești în Muntele Athos mult ți-ai dorit;

Bucură-te, că să rămâi acolo duhovnicul n-a binecuvântat;

Bucură-te, că la-ntoarcere, prin rugăciunile lui, de sub tren cu viață ai scăpat;

Bucură-te, că și preot misionar în satul Pluton-Pipirig sub ascultare ai stat;

Bucură-te, că și la Mănăstirea Agapia, duhovnic iscusit erai considerat;

Bucură-te, că toate le împlineai la umbra duhovnicului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 3

Toate le lucrai căutând a te uni cu Dumnezeu, și cu cutremur primeai cuvântul: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă-n foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.” Aliluia!

Icos 3

N-ai incetat nici o clipă să lucrezi a găti inima ta sălaș Dumnezeului Celui viu și făcându-te părtaș bunătăților celor nestricăcioase, te-ai umplut de Duh Sfânt, trăind retras într-o singurătate aparte, întru bucuria sufletului cântând cu poorocul: ”mântuirea feței mele este Dumnezeul meu”, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, chip luminos;

Bucură-te, suflet frumos;

Bucură-te, vas cinstit;

Bucură-te, nevoitor împlinit;

Bucură-te, răsad binecuvântat;

Bucură-te, pildă de urmat;

Bucură-te, rugător fierbinte;

Bucură-te, nădejdi adeverite;

Bucură-te, bunăcuviință cerească;

Bucură-te, lumină nematerialnică;

Bucură-te, candelă de veghe a adevărului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 4

Iubeai ”viața monahală fără zgomot”, asemeni marilor sihaștri, făcându-te următor ocrotitorului mănăstirii- Sfântul Ioan Botezătorul - chipul ”ascezei și al adevărului”, silindu-te permanent a păstra neatinsă legătura sufletului tău cu Dumnezeu, ca unul care te făcusei plinitor cuvântului: ”toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Aliluia!

Icos 4

Asemenea duhovnicului tău, privegheai întreaga noapte, făcând sute de metanii după rugăciunile de seară, apoi ațipeai o oră-două în genunchi sub icoane, și iar te ridicai pentru rugăciune în miez de noapte, mai ațipeai o oră sub icoane și te sculai pentru rânduiala dimineții, niciodată dormind în pat sau făcând focul în chilie, căci te lepădasei total de nevoile lumești; încă nici vreo avere nu aveai - doar un cojoc și trei cărți: Scriptura, Psaltirea și Ceaslovul, care te purtau cu gândul doar la Dumnezeu, Căruia I-ai încredințat sufletul și viața ta, slăvindu-L neîncetat, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, ochi neadormit;

Bucură-te, lucrător smerit;

Bucură-te, ostaș nebiruit;

Bucură-te, duhovnic iscusit;

Bucură-te, înțelept nevoitor

Bucură-te, vrednic ostenitor;

Bucură-te, duhovnicesc luptător;

Bucură-te, gonitorul gândurilor;

Bucură-te, tainică chemare;

Bucură-te, dor după ce lumea nu are;

Bucură-te, înflăcărat iubitor al Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 5

În rodnicia tăcerii tale, ascunzându-ți marea sensibilitate sufletească, te-ai dovedit un simțitor adânc a tot ce te înconjura, tainic prin rugăciune lucrând, ca unul care știai că bunătatea și iubirea sunt căile apropierii de Dumnezeu, pe care prin multă osteneală și dăruire ai dobândit-o, din care în ascuns îi hrăneai și pe alții, rugându-te „pentru toți și pentru toate” și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Balsam alinător se revărsa din tine asupra celor îndurerați, răniți sau bolnavi din cauza păcatului, îndemnându-i să lucreze binele cu inimă largă, mulțumitori pentru toate, ca niște ”fii ai Luminii”, ”că Dumnezeu este lumină”, ca să-și poată agonisi odihna întru Hristos și ”bună temelie în veacul viitor”, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, pildă nevoitorilor;

Bucură-te, asprimea trândavilor;

Bucură-te, învățător celor nepricepuți;

Bucură-te, nădejde celor deznădăjduiți;

Bucură-te, ușurare celor apăsați;

Bucură-te, lumină celor întunecați;

Bucură-te, ochi celor orbi;

Bucură-te, picioare celor ologi;

Bucură-te, bucuria celor blânzi;

Bucură-te, mângâiere celor suferinzi;

Bucură-te, că viața ți-ai închinat-o Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 6

”Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întărește!” ziceai, căci toate stau în mâna lui Dumnezeu, precum s-a spus prin proorocul Isaia, că: ”Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”, fiindcă Hristos este ”Cel ce vindecă trupurile și liniștește furtunile din inima omului.”, Căruia cu râvnă sfântă I-ai cântat: Aliluia!

Icos 6

De zidirea duhovnicească a ucenicilor tăi cu multă acrivie te-ai ocupat învățându-i să discearnă și să lupte cu gândurile, să iubească mai ales tăcerea, ascultarea și Rugăciunea lui Iisus, ca, împlinitori învățăturii sfinte făcându-se, să dobândească ”așezarea cea de afară și lucrarea cea din lăuntru”; și mulți s-au învrednicit a spori în creșterea duhonicească, de duhul cel lumesc cu rugăciunile tale lepădându-se, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, tăinuit jertfitor;

Bucură-te, luminat povățuitor;

Bucură-te, reazemul ucenicilor;

Bucură-te, toiag neputincioșilor;

Bucură-te, bucuria credincioșilor;

Bucură-te, cel pentru toți rugător;

Bucură-te, viclenilor neîndurător;

Bucură-te, celor în necaz ajutător;

Bucură-te, al faptelor bune împlinitor;

Bucură-te, îndrumătorul cuvioșilor;

Bucură-te, stegarul neobosit al Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 7

Ne îndemnai la cercetarea vieții duhovnicești, ca nu cumva să ne stăpânească slava deșartă sau pofta cea rea, și să ne lucrăm mântuirea cu frică de Dumnezeu și sârguință în răbdare, precum zicea Apostolul, că ”prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”; ”Răbdați, spre înțelepțire, [că] Dumnezeu se poartă cu noi, ca față de fii”. Aliluia!

Icos 7

Viețuirea ta, Cuvioase Antim, depășea limitele umane, căci nu mai erai ispitit de nimic din afară: nici de laude, nici de odihnă, nici de haine, nici de mâncare; căci mâncai doar odată în zi, doar legume, cu multă înfrânare, vin, lapte sau brânză gustând doar de câteva ori pe an; nu primeai niciodată de la credincioși vreun ban sau vreun dar în chilie, toate dându-le la obște sau la săraci, bucurie îngerilor făcându-te, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, lauda cuvioșilor;

Bucură-te, însoțitorul pustnicilor;

Bucură-te, mângâierea maicilor;

Bucură-te, sprijinitorul bătrânilor;

Bucură-te, înțelepțitorul tinerilor;

Bucură-te, călăuzitorul copiilor;

Bucură-te, învățătorul pruncilor;

Bucură-te, întărirea credincioșilor;

Bucură-te, bucuria închinătorilor;

Bucură-te, ocrotitorul mănăstirilor;

Bucură-te, lucrător smerit în via Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 8

Spuneai adesea că: ”viața este de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu trebuie să [o] trăiești, și [tot] la El ne întoarcem când închidem ochii pentru veșnicie”, de aceea ”Strădania noastră să fie pentru Hristos mai întâi, că la celelalte ale vieții ne ajută [Însuși] Dumnezeu, mai mult decât cerem noi Lui.” Aliluia!

Icos 8

Prin stăruință în rugăciune, tăcere și aspră nevoință ți-ai purtat crucea vieții, ca un ”pustnic fără pustie”, cu conștiința că tot ceea ce faci este doar o fărâmă din ceea ce ar trebui să fie, preocupat continuu de înnoirea și înfrumusețarea vieții tale duhovnicești, deși toți te simțeau ca pe un înger în trup, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, viață lui Dumnezeu închinată;

Bucură-te, slujire de îngeri lăudată;

Bucură-te, rugăciune bine primită;

Bucură-te, promisiune împlinită;

Bucură-te, că îngerește ai trăit;

Bucură-te, că pe viclean l-ai biruit;

Bucură-te, că din pâinea vieții te-ai hrănit;

Bucură-te, că din apa vieții te-ai adăpat;

Bucură-te, că cerul l-ai câștigat;

Bucură-te, floare aleasă crescută la sat;

Bucură-te, vrednic vlăstar al neamului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 9

Cu nemărginită dragoste cădeai la Maica lui Dumnezeu, în fața icoanelor sale cântând: ”Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc”, încredințat de primirea cererii, căci Preacurata a binecuvântat toate icoanele sale, zicând: ”Harul Celui născut din mine, să fie prin mine, cu ele!” Aliluia!

Icos 9

Te socoteai nevrednic de taina Preoției și te cutremurai de dumnezeiasca Liturghie, fiind pătruns de frica de Dumnezeu, căci atunci când slujeai, petreceai numai în post și în rugăciuni, stând permanent cu fața către Sfântul Jertfelnic; iar în biserică, stând în picioare, țineai permanent privirea jos, rostind Rugăciunea lui Iisus, în tăcere și liniște adâncă, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, plinitorul rânduielilor;

Bucură-te, veselia preoților;

Bucură-te, monah de pustie iubitor;

Bucură-te, slujitor de lumină purtător;

Bucură-te, înfocat liturghitor;

Bucură-te, suflet cu sfinții vorbitor;

Bucură-te, om cu îngerii rugător;

Bucură-te, ființă de taine văzător;

Bucură-te, minunea monahilor;

Bucură-te, mângâierea credincioșilor;

Bucură-te, fierbinte cinstitor al Maicii Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 10

Erai unit tainic în duh, cu alți doi mari Cuvioși: Paisie și Cleopa de la Sihastria, înălțând la cer întreita voastră rugăciune, ca un sfeșnic cu trei lumini, în chip minunat calea pelerinilor luminând și credința închinătorilor întărind, care, prezența harului dumnezeiesc adeverind, împreună cu voi cântau Dumnezeului în Treime: Aliluia!

Icos 10

Ca unul ce aveai o simțire duhovnicească îmbelșugată și gustai din frumusețea negrăită a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, ne învățai să plinim Legea lui Dumnezeu cu râvnă și să fim buni străjeri la frontierele sufletelor noastre, ca să ne împărtășim de binele și frumosul etern, căci ”Pe Dumnezeu nu-l cunoști prin știință, ci viețuind după poruncile Lui”, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, floarea cuvioșiei;

Bucură-te, mireasma pustniciei;

Bucură-te, vas al curăției;

Bucură-te, bogăția sărăciei;

Bucură-te, veselia smereniei;

Bucură-te, surpătorul vicleniei;

Bucură-te, stegar al bărbăției;

Bucură-te, ostaș al rugăciunii;

Bucură-te, strălucirea iubirii;

Bucură-te, lucrător al înțelepciunii;

Bucură-te, slugă credincioasă a Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 11

Curgea neîncetat rugăciunea în inima ta, Cuvioase Antim, și deschizând cu ea cerurile, ai câștigat plinătatea timpului întru sfințenie, intrând în contact cu sfinții și îngerii, împreună cu care, tainuit lumii, cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Anii bătrâneții și boala ți-au îngrădit mai târziu slujirea la Altar, dar purtat de puterea dragostei pentru slujbele bisericii te împlineai în revărsarea de har a rugăciunii comune în mijlocul obștei, până în noaptea de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul mănăstirii, când chiar în timpul Sfintei Liturghii, iertat cu toți, pregătit și împăcat, ai plecat să-l întâlnești pe Domnul vieții veșnice, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, pildă de viețuire;

Bucură-te, nădejde de întărire;

Bucură-te, izbăvitor în ispite;

Bucură-te, doruri împlinite;

Bucură-te, desfătări negrăite;

Bucură-te, vestitor de viață sfântă;

Bucură-te, înălțime de lume ascunsă;

Bucură-te, rugător neîncetat;

Bucură-te, ostaș cu virtuți înarmat;

Bucură-te, că dulceața raiului de-aici ai gustat;

Bucură-te, casnicul Domnului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 12

Pricepere sfântă dobândisei, Cuvioase, și ai vrut ca toți să ne împărtășim de dulceața cea dumnezeiască atât de scumpă sfinților, pentru care ne învățai să ne curățim inimile și să ne hrănim din puterea iubirii și smerenia jertfitoare a Mântuitorului Hristos, lăsând drept testament mănăstirii tale: ”Să nu pierdeți niciodată slujba Bisericii!”, care, de izbânda ta bucurându-se, cântă cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

N-ai trăit plinătatea Harului lui Hristos prin studiu teologic, ci ai pătruns adâncurile teologiei prin smerenie, postire și rugăciune neîntreruptă, unind mintea cu inima, înlocuind stările sufletești cu trăirile inimii prin ”Rugăciunea lui Iisus”, adeverindu-ne că ”teologia cea adevărată se hrănește din rugăciune”, pentru care-ți cântăm:

Bucură-te, moldavă mlădiță;

Bucură-te, nevoință primită;

Bucură-te, cuvioșie împlinită;

Bucură-te, tărie a credinței;

Bucură-te, cunună a biruinței;

Bucură-te, candelă nestisă;

Bucură-te, rază de la Hristos aprinsă;

Bucură-te, podoabă înmiresmată;

Bucură-te, rădăcină de Duhul Sfânt udată;

Bucură-te, plinitorul legământului;

Bucură-te, cetățean al cerului;

Bucură-te, Părinte Antim, lauda Secului!

Condac 13

Pe căi doar de Dumnezeu știute, ți-ai altoit sufletul pe tulpina vieții lui Hristos, în chilia ta, aidoma sfinților pustiei, trăind bucurii de taină, străine celor mulți. Și umplându-te de Harul lui Dumnezeu, ai pătruns în noianul vederilor tainice, într-un chip mai presus de cuvânt, devenind candelă de veghe a adevărului și iubirii lui Hristos, de a Cărui slavă te împărtășești acum în veșnicia cea fericită. Iar nouă ne-ai lăsat sfintele tale moaște, pe care le-am așezat în Paraclisul Adormirii ”Maicii Domnului”spre cinstire, împreună cu cele ale Cuviosului Vichentie - duhovnicul tău, nădăjduind în mijlocirea și ocrotirea voastră, spre slava lui Dumnezeu, Căruia cu bucurie și mulțumire Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi se citeşte Icosul1 şi Condacul1, apoi

Rugăciune

Domnului să ne rugăm:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Care ai zis: ”Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”, binecuvintează slujirea noastră, ca pe o jertfă adusă Ție, ca în puterea binecuvântării Tale, toată fapta și tot cuvântul să le săvârșim ”pentru Tine, spre slava Ta, în frica Ta, după voia Ta, în duhul întregii cugetări și al curăției, al răbdării, al dragostei, al blândeții, al păcii, al bărbăției, al înțelepciunii, cu rugăciune și în tot ceasul amintindu-ne că pretutindenea ești.”

Iar voi Cuvioșilor Vichentie (Mălău) și Antim (Găină), alăturați-vă Sfântului Prooroc Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, și Sfântului Ierarh Varlaam- Mitropolitul Moldovei, ca niște ocrotitori ai mănăstirii, și împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, Sfântul Ierarh Nicolae și Toți Sfinții Români, rugați-vă pentru pace și dreptate socială în țara noastră și în lumea largă, pentru statornicia și întărirea în dreapta credință a poporul român de pretutindeni, și pentru mântuirea celor care-L iubesc pe Dumnezeu. Amin!

Înapoi la lista de acatiste