Acatistul Preacuviosului Părinte Elefterie Mihale de la Mănăstirea Dervent, Nou Doctor fără de arginți
(+ 12 mai)
După obișnuitul început:
Tropare:
1. Cu harul tămăduirii ai fost binecuvântat, Elefterie Cuvioase, și mulțime de oameni ai vindecat, fii tămăduitor și neputințelor noastre.
2. Tămăduitor fii celor suferinzi, Elefterie Cuvioase, că ai primit cunună de doctor fără de arginți.
3. Cunună de tămăduitor ți-a dăruit Cel Căruia I-ai slujit, Cuvioase Elefterie, vindecă și neputințele noastre.
Condac 1
Veniți iubitorilor de sfinți să îl cinstim pe Cuviosul Elefterie de la Dervent, care L-a trăit pe Hristos și I s-a dăruit Lui, și purtând chipul și rănile Domnului în sufletul și trupul său din pruncie, s-a făcut izvor de bucurie, și să-i cântăm:
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Icos 1
La trei ani, pe când erai paralizat, ai fost adus de credincioasa ta mamă la nord de Dunăre, la Dervent -”Crucea de leac” și Sfintei Cruci ai fost închinat, care cu puterea sa de viață făcătoare te-a vindecat. Însăși Maica Domnului, sub a cărei icoană ai dormit atunci, vestea tămăduirii tale în vis i-a dat; și ca mulțumire, a promis că preot și doctor o să te faci, să ajuți celor încercați, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că în Leascova, din părinți credincioși te-ai născut;
Bucură-te, că aceștia, Constantin și Aristița s-au numit;
Bucură-te, că cinci copii în dreapta credință au crescut;
Bucură-te, că după promisiune, școală medicală ai făcut;
Bucură-te, că încercările și nedreptățile nu te-au ocolit;
Bucură-te, că soția și copilul tău la naștere au murit;
Bucură-te, că tatăl tău, pentru fapte bune în mare a fost azvârlit;
Bucură-te, că fratele tău, în chiar ziua nunții a fost omorât;
Bucură-te, că să te afierosești lui Hristos, te-ai hotărât;
Bucură-te, că slujitor acestor meleaguri ai fost rânduit;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 2
Căutând libertatea în Hristos, ai intrat în Mănăstirea Balaciu, unde ai fost tuns în monahism cu numele libertății - Elefterie, și având râvnă sfântă în slujirea monahală, la cererea P.S. Gherontie al Constanței, ai fost trimis cu slujirea la Dervent - ”Crucea de leac”, minunată rânduială, pentru care ai mulțumit lui Dumnezeu toată viața, cântând: Aliluia!
Icos 2
Purtând în suflet bucuria trăirii în Hristos, dragostea pentru ”Crucea de leac”, amintirea recunoscătoare a tămăduirii tale, ca un neobosit te-ai avântat să slujești Domnului în mijlocul semenilor, în întregime dăruindu-te, la izvorul harului căutând și cu proorocul cântând: ”Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului”, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, că ai lepădat deșertăciunea lumească;
Bucură-te, că te-ai umplut de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, că ai tânjit după viața îngerească;
Bucură-te, cămară tainică de statornice rugăciuni;
Bucură-te, liman al suferințelor de până acum;
Bucură-te, cărare a nădejdii, nou început de drum;
Bucură-te, a înțelesurilor adânci căutare necontenită;
Bucură-te, înțelepciune de la Dumnezeu primită;
Bucură-te, al Maicii Domnului pururea slujitor;
Bucură-te, al pelerinilor ”Crucii de leac” rugător;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 3
Cu aripile rugăciunii și smereniei, pe temelia crucii viața ți-ai așezat, ca unul care Crucii fusesei închinat; cu Crucea Domnului te-ai acoperit, și Celui Răstignit și Înviat, jertfa întregii tale vieți I-ai închinat, cântând: Aliluia!
Icos 3
Și cu osârdia bunului gospodar, ai ridicat locaș de închinare și de sfințire pentru semeni, pe care l-ai pus sub ocrotirea Sfintei Cruci, și luându-i mijlocitori pe Sfântul M. Mc. Gheorghe și Sfânta Cuv. Parascheva, ai deschis calea întâlnirii credincioșilor cu Hristos euharistic: Pâinea vieții și Izvorul sfințirii, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că slujitor de nădejde, ierarhul te-a simțit;
Bucură-te, că egumen al sfintei mănăstiri te-a numit;
Bucură-te, că rang de protosinghel, cu cruce și cârje ai primit;
Bucură-te, că toate, ca pentru Dumnezeu le-ai făcut;
Bucură-te, că înaintea Lui, ca pe o jertfă le-ai pus;
Bucură-te, că la piciorul crucii mulți s-au vindecat;
Bucură-te, că asemenea ție, din paralizie și alții s-au ridicat;
Bucură-te, că pentru urâtorii de Dumnezeu te-ai mâhnit;
Bucură-te, că cel care-a tras cu arma-n turla bisericii a murit;
Bucură-te, că femeia care-a ars icoana, lecție grea a primit;
Bucură-te, că venindu-și în fire, paralizatul a fost miluit;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 4
Ai postit patruzeci de zile cu Sfintele Taine și apă, slujind zilnic Sfânta Liturghie ca să afli în cinstea cui s-a ridicat crucea cea ”de leac”, și Maica Domnului ți-a descoperit că a fost ridicată în cinstea martirului grec Constantin, în secolul IV martirizat; și mulțumind Celui Care cu mărinimie jertfa fiecăruia răsplătește, și pururea cu noi este, cu proorocul I-ai cântat: ”Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac”. Aliluia!
Icos 4
Ca un însetat după slujirea dumnezeiască, douăzeci de ani te-ai jertfit pe aceste meleaguri, iar când a venit vremea prigoanei, ai stat neclintit înaintea vrăjmașilor credinței, plinindu-ți menirea și celor în nevoi mângâiere aducând, până când șantajat cu dărâmarea bisericii și înscenându-ți-se fapte incriminatoare, ai fost scos din slujire, încercându-se a stinge flacăra vie a credinței, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că de rânduiala bisericii cu acrivie te-ai îngrijit;
Bucură-te, că pentru toți, ca un neobosit te-ai jertfit;
Bucură-te, că fiind vremuri tulburi, pe toți îi povățuiai;
Bucură-te, că să fie statornici în dreapta credință îi învățai;
Bucură-te, că să spună Rugăciunea inimii îi îndemnai;
Bucură-te, că grijile mănăstirii pe umerii tăi duceai;
Bucură-te, că suspinele tuturor la suflet le puneai;
Bucură-te, căci cu dulceața graiului tău îi mângâiai;
Bucură-te, că-n grija Maicii Domnului îi dădeai;
Bucură-te, că-n taina inimii tale, toate lui Dumnezeu le spuneai;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 5
Ai purtat cu smerenie pe umerii tăi jugul lui Hristos, oriunde vitregiile vieții te-au obligat să-ți porți pașii, cântând cu mulțumire pentru toate Celui Ce te-a chemat la viețuirea îngerească, având pururea în minte cuvântul dumnezeiesc: ”rămâneți întru iubirea Mea”, că ”cel ce crede în Mine are viață veșnică.” Iar tu, cugetând la aceasta, cântai: Aliluia!
Icos 5
Cu sabia smereniei și a răbdării ai luptat împotriva vicleșugurilor diavolești, iar când s-au năpustit asupra ta prin slujitorii lor lumești sperând să te piardă, te-ai ridicat cu puterea Celui Răstignit pe Cruce, călcând biruitor peste neputințe, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că pentru credință ai fost bătut;
Bucură-te, că vicleanul coastele ți-a rupt;
Bucură-te, că trupul și capul ți-a călcat;
Bucură-te, că într-o râpă te-a aruncat;
Bucură-te, că aproape mort te-a lăsat;
Bucură-te, căci cu răbdare toate le-ai îndurat;
Bucură-te, că-ți susțineai coastele cu un ghem de cârpă;
Bucură-te, că până la sfârșit ai dus această nevoință;
Bucură-te, că ți-a fost prilej de rodire sfântă;
Bucură-te, că te-ai ridicat biruitor din suferință;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 6
Zece ani de nevoință departe de Altar și voii sfinte supunere fără hotar, au șlefuit diamantul inimii tale, ca mai tare să strălucească când vei fi iarăși în fața Sfântului Altar; apoi venind vremea, Dăruitorul a toate te-a rânduit preot și duhovnic la Agapia Veche și celor în nevoi povățuitor, duhovnic și tămăduitor, unde mai bine de cinsprezece ani, n-ai încetat a-I cânta: Aliluia!
Icos 6
Îndemnai pe toți să nu amâne cele spre mântuire, zicând: ”dacă vrei să te mântuiești, ce poți să faci trebuie să faci!”, însuți așa făcând, căci ziceai: ” Pot, nu pot, trebuie să pot!”, și cei din jur spuneau: ”tot sănătosul obosea față de Părintele”, deși dormeai doar două-trei ore pe noapte. Te îngrijeai de toți, îi hrăneai pe toți, căci ziceai maicilor „Scoate din dulap și dă la lume”, că ”Dumnezeu se va îngriji de ziua de mâine (...)”, că aveai ”harisma omeniei”, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, mare nevoitor;
Bucură-te, fierbinte slujitor;
Bucură-te, mare postitor;
Bucură-te, neobosit truditor;
Bucură-te, ales rugător;
Bucură-te, izbăvitorul suferințelor;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mângâietorul sufletelor;
Bucură-te, statornic mărturisitor;
Bucură-te, al ctitoriei tale mereu veghetor;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 7
Te-a împodobit Domnul cu multe daruri sfinte, și pe toate în slujba celor în nevoi le puneai, încât devenisei ”o icoană a toată fapta bună”, și deși le tăinuiai, străluceai cu darul înainte vederii, al postirii și al tămăduirii, pentru care mulțime de oameni despovărați de neputințele lor, cântau cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Erai atent la nevoile tuturor, dar pe Sfinția ta te tratai cu asprime, căci ziceau maicile: ”purta trei ani de zile aceeași pereche de pantofi, îmbrăcămintea era aceeași și iarna și vara”, în chilie ținea ”un pat cu o păturică, la căpătâi te miri ce, o ladă cu veșminte, o masă pe care scria tratamentele, unu-două scaune și un perete plin cu icoane”, în fața cărora deși te osteneai în ascuns, la rugăciune ai fost văzut ridicat o jumătate de metru de la pământ, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, slujitor zelos al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că în sufletele multora credința ai aprins;
Bucură-te, că ușa sufletului pentru toți ți-ai deschis;
Bucură-te, căci cu dragostea ta, răutatea ai învins;
Bucură-te, că de binefacerile tale mulți s-au îndulcit;
Bucură-te, că deși nu erai doctor, toți ”doctor” te-au numit;
Bucură-te, că și doctorii la harul tău lucrător au venit;
Bucură-te, că izvor de bucurie toți te-au simțit;
Bucură-te, că mulți ziceau, că Dumnezeu ni te-a trimis;
Bucură-te, mângâierea multor amărâți;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 8
Recomandai celorlalți ”post după putință și după sănătate”, dar tu erai foarte postitor, că spuneau cei care știau: ”nu mânca carne niciodată, băutură doar gusta, iar spre sfârșitul vieții mânca doar de post și fără ulei, odată pe zi, după orele 14.00”, în rest, te așezai, binecuvântai, gustai puțin, apoi spuneai un cuvânt de folos, că ziceau maicile: ”hrana lui era Biserica și oamenii”; și deși ”era numai pielea și osul”, era ”drept ca o lumânare”, căci te despovărasei de cele trupești, cântând: Aliluia!
Icos 8
Se vorbea între cuvioșii cei mari că: ”Părintele Elefterie este și cuvios și mucenic. Face singur de ani de zile Sfânta Liturghie zilnic și toată pravila Bisericii, iar cu poporul stă cu vreme și fără vreme și nimeni nu pleacă de la el netratat, nefolosit și nemângâiat trupește și duhovnicește. (...) Nu se supără, nu se mânie, nu cere de la nimeni nimic. (...) E următor în milostenie Părintelui Vichentie Mălău (...)”, căci te dăruiai tuturor, și pe toate le împărțeai la toți, simțind precum Pavel, că: ”Mai fericit este a da, decât a lua”, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că la durerea tuturor căutai;
Bucură-te, că toți îți mulțumeau;
Bucură-te, căci cu dragoste spuneau:
Bucură-te, că mi-ai vindecat mâna!
Bucură-te, că mie, piciorul;
Bucură-te, că mie, omoplatul;
Bucură-te, că mie, gâtul;
Bucură-te, că mie, [neputința] cutare...;
Bucură-te, că Domnul și Maica Domnului v-a vindecat, ziceai la fiecare;
Bucură-te, că toți te prețuiau ca pe-un trimis cereasc lor spre vindecare;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 9
Mai tot timpul erai în biserică sau printre oameni, și ca un părinte iubitor, pe copiii sub șapte ani îi luai la Liturghie în Sfântul Altar, elevilor și studenților le strecurai câte un ban, celor sărmani darul de pomelnic îl returnai, pe cei de spovedit îi primeai, pe flâmânzi îi hrăneai, pe preoții tineri îi sfătuiai, pe cei bolnavi îi tămăduiai, căci pe nimeni nu refuzai, nici respingeai, ci pe toți îi sfătuiai să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Învățai pe toți să fie iertători, ca unul care te învrednicisei de darul iertării, căci asemeni Mântuitorului Care pe Cruce i-a iertat pe cei care L-au Răstignit, ai iertat și tu pe cel care ți-a rupt coastele când ai fost bătut, că ziceai: ”Dumnezeu să-i dea plată!”, căci dobândisei har prin purtarea acestei neputințe și iubirea de vrăjmași; pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că prin iubirea vrăjmașilor, har peste har ai primit;
Bucură-te, că lucrarea harului, cu rugăciunea ai împletetit;
Bucură-te, că darul vindecării, doar pentru alții l-ai folosit;
Bucură-te, că de neputințele tale, rar te-ai îngrijit;
Bucură-te, că putere aveai, de oasele le îndreptai;
Bucură-te, că pe cei stăpâniți de duhuri îi slobozeai;
Bucură-te, că să găsească de lucru, pe oameni îi ajutai;
Bucură-te, că dintr-o privire, credința omului cunoșteai;
Bucură-te, că tăinuit, cu ochii cei netrupești vedeai;
Bucură-te, că și vizionar erai, și cele folositoare spunei;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 10
Deși era timpul interdicțiilor și slujeai sub lupa autorităților, toate le lucrai fără rețineri, căci mulți erau cei în nevoi și mare măsura iubirii tale de oameni; și nevoit a pleca din Agapia, ai venit la Secu, unde mulțumind Maicii Preasfinte prin care toate-și găsesc rezolvarea, ți-ai continuat menirea cinci ani fără vreo schimbare sau mâhnire, căci ziceai: ”Dragostea nu socotește răul”. Aliluia!
Icos 10
Alinai neputințele sufletești și trupești ale semenilor cu rugăciunea ta către Vindecătorul lumii, Cel Care ”vindeca toată boala și neputința în popor” la vremea Sa, iar în vremurile noastre vindecă neputințele credincioșilor prin Sfintele Taine ale Bisericii Sale și moijlocirea celor ce li s-a dat harul tămăduitorii, de care și tu te-ai învrednicit, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, iubitorule de viață duhovnicească;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de veselie îngerească;
Bucură-te, munte de jertfelnicie și ocean rugător;
Bucură-te, binefăcător înnăscut, peste veac veghetor;
Bucură-te, necontenită bucurie a îngerului tău păzitor;
Bucură-te, binecuvântat locaș al harului vindecător;
Bucură-te, că pe unii, doar cu semnul crucii i-ai tămăduit;
Bucură-te, că alții, prin rugăciunea ta vindecarea și-au găsit;
Bucură-te, că ”operații” fără bisturiu și tăieturi ai lucrat;
Bucură-te, că suferințe și infecții nenumărate ai vindecat;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 11
Pe rugul rugăciunii întreaga viață te-ai jertfit, Cuvioase Elefterie, de la focul iubirii dumnezeiești cu totul te-ai aprins, luminat de raza blândeții Domnului ai slujit, și hrănindu-te continuu cu înțelepciunea cea dumnezeiască, te-ai făcut purtător al bucuriilor cerești, pentru care n-ai încetat a cânta: Aliluia!
Icos 11
Te cercetau îngerii Domnului și cu bucurie cântai: ”în tot locul stăpânirii Tale, binecuvintează suflete al meu pe Domnul”, dar sufletul tău tânjea să se-ntoarcă ”acasă”, căci ziceai: ” Nu vreau să mor înainte să mă întorc la Mănăstirea Dervent!”. Și eliberându-se Biserica din chinga constrângerilor, cu trei luni înaintea plecării tale la cer, Dumnezeu ți-a împlinit dorința, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că ultima ta dorință, Domnul ți-a împlinit;
Bucură-te, că rugăciunile tale puternice, duhurile le-a stârnit;
Bucură-te, că ridicându-te de mâini, diavolii de podea te-au trântit;
Bucură-te, că din aceasta, capul femurului ți s-a frânt;
Bucură-te, că de atunci ți-ai purtat zilele nevoindu-te pe pat;
Bucură-te, că Sfinții Andrei și Vasile te-au vizitat;
Bucură-te, că fiind în agonie, mărturie că le-ai slujit ne-ai lăsat;
Bucură-te, că pe patul zăcerii, te-au cercetat și te-au vegheat;
Bucură-te, că din colțul plafonului, mai aproape i-ai chemat;
Bucură-te, că pregătit de marea trecere, la Domnul ai plecat;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 12
Cu timp și fără timp ai învățat pe cei încercați de boală să caute la Doctorul Cel Slăvit ”Care este însăși Viața”și să înseteze după Izvorul Tămăduirii- căci dragostea și mila Maicii Domnului pe nimeni n-a uitat, și o spuneai ca unul prin ale cărui rugăciune, mulțime de oameni s-a tămăduit, pentru care ”părintele minunilor” și ”nou doctor fără de arginți” ai fost numit. Aliluia!
Icos 12
Știm Preacuvioase Elefterie, că sfinții recunosc sfințenia altor oameni și că Sfântul Părinte Cleopa de la Sihăstria, încă din timpul vieții te-a numit ”sfânt”, și credem că după atâta revărsare de har ce ai primit, în cununa de sfinți ai neamului Domnul te-a rânduit, de unde acum privești slava Sfintei Treimi, căci și după așezarea ta în veșnicele locașuri, te-ai arătat mângâietor, sfătuitor, tămăduitor și mijlocitor credincioșilor, vădindu-se cinstirea care în cer ți s-a dat, pentru care-ți cântăm:
Bucură-te, că și după adormire pe unii i-ai cercetat;
Bucură-te, că pe sora Cuv. Proclu Nicău ai operat;
Bucură-te, că tumora în chip minunat i-ai extirpat;
Bucură-te, că până la urmă, aceasta a mărturisit;
Bucură-te, că ”are niște degete ca niște andrele” a zis;
Bucură-te, că-n vis ai venit la un ucenic să îl sfătuiești;
Bucură-te, că l-ai învățat: din cărțile Cuv. Nicodim Măndiță, precum cu pâinea să te hrănești;
Bucură-te, că i-ai și vestit: ”Cu acestea te mântuiești!”
Bucură-te, că și altora în vis te-ai arătat și casa le-ai tămâiat;
Bucură-te, că de grija și iubirea ta, toți s-au bucurat;
Bucură-te, chip osârdic al fericitelor virtuți;
Bucură-te, închinător smerit al Crucii, nou doctor fără de arginți!
Condac 13
Flori de laudă din grădina inimilor noastre aducem lui Hristos Dumnezeu, Care te-a ales să slujești Bisericii și să povățuiești credincioșii către izvoarele darurilor, că te-ai arătat nouă pildă bunei cucernicii, făclie luminoasă și rodnic mijlocitor de tămăduiri - înainte și după plecarea la cer, pentru care Stăpânului și Binefăcătorului nostru, pururea mulțumitori Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)
Apoi Icos 1, Condac 1 și
Rugăciune
Domnului să ne rugăm:
Doamne, Creatorul, Răscumpărătorul, Mântuitorul și Binefăcătorul nostru, care faci pururea pentru noi după blândețile Tale, Cel ce vindeci durerea și neputința în popor, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților Tăi- între care și Cuv. Elefterie, mântuiește-ne cu judecățile care le știi.
Iar tu, Cuvioase Elefterie, podoaba dobrogenilor, care cunună de doctor ai luat, cercetează neputințele cinstitorilor tăi și le tămăduiește; roagă-te pururea pentru noi: pentru întărirea noastră în dreapta credință, pentru pacea țării și-a neamului nostru. Amin!
Înapoi la lista de acatiste